Managementul Rețelelor SDH

CAPITOLUL 4 Managementul reţelelor SDH – teorie şi implementare practică

4.1 Managementul reţelelor SDH – prezentare teoretică

4.1.1 Prezentare generală

În capitolele precedente au fost prezentate principiile ce guvernează sistemele de management al reţelelor numerice integrate. Dintre acestea au fost evidenţiate sistemele de management pentru SS7 şi reţelele de management ale telecomunicaţiilor (TMN). Folosind ca bază teoretică de plecare informaţia referitoare la aceste două sisteme poate fi studiat şi cazul particular al managementului SDH.

Reţeaua SDH asigură suportul de transport pentru TMN, utilizând canalele DCC (”Data Communication Channels” – Canale de comunicaţii de date) [G.831]. Pe aceste canale, fluxul informaţiilor de management se transmite utilizând un protocol de legătură de date, LAPD [Q.921], un caz particular al HDLC, asemănător protocolului folosit pentru sistemele SS7, descris şi în această lucrare.

În [VON98] a fost descris modelul fizic şi logic pe care este structurată o reţea SDH. În continuare, va fi descris modelul de management al unei asemenea reţele.

În fig. 4.1 este prezentat un exemplu de reţea SDH care are încorporat şi propriul sistem de control şi management.

SDH conţine un sistem integrat de management al reţelei, distribuit atât la nivelul echipamentelor de reţea, cât şi în puncte centrale de gestiune. Transportul informaţiilor de management între toate aceste noduri se poate face fie prin intermediul canalelor de comunicaţie integrate în reţea EO (“Embaded Overhead” – Redundanţă încorporată), fie prin intermediul unor canale auxiliare special destinate acestui scop.

Conform recomandării G.831 a ITU-T managementul automat al SDH trebuie să aibă capacitatea de a asigura:

- interacţiunea automată între reţelele de transport administrate de operatori de reţea diferiţi;

- operarea automată a unei reţele deservite de un operator unic, dar ale cărei echipamente provin de la furnizori diferiţi;

- optimizarea managementului unui domeniu unic de transport SDH (furnizor unic, operator unic).

Din această perspectivă, obiectivele pe care şi le propune sistemul de management al reţelelor SDH pot fi enunţate prin intermediul a şase principii generale:

1. capacitatea de a stabili, la cerere, un număr de n căi de transport între două puncte de acces al clienţilor;

2. capacitatea de a menţine, pentru aceste căi, a unei calităţi înalte a serviciilor, ceea ce presupune şi capacitatea de refacere automată a căilor defecte;

3. capacitatea de a furniza monitorizarea permanentă a performanţelor căilor alocate, atât timp cât acestea se află în serviciu;

4. capacitatea de a asigura o mentenanţă simplă de la distanţă atât în interiorul unui domeniu gestionat cât şi la graniţa dintre două domenii diferite, ceea ce presupune identificarea şi localizarea echipamentelor defecte;

5. capacitatea de a genera informaţiile privitoare la alocarea şi utilizarea resurselor, informaţii necesare ca suport pentru rutare, contabilizare a costurilor şi planificare a configuraţiei;

6. capacitatea de a furniza suport pentru asigurarea funcţiilor de management auxiliare, ca de exemplu cele de: inventar, planificare etc.

Semnificaţia notaţiilor folosite:

MUX - (Multiplexer) = Multiplexor

ADM - (Add Drop Multiplexer) = Multiplexor de inserţie-extracţie

DCS - (Digital Cross-connect System) = Sistem digital de interconectare

NM - (Network Management) = Management de reţea

Succesul stabilirii unei căi între două puncte de acces depinde în mod esenţial de respectarea unui mod de identificare unic al acestora din urmă. Aceasta implică existenţa unui număr global unic de identificare pentru fiecare punct de acces, care să nu se modifice atâta timp cât nodul respectiv se află inclus în reţea. Numărul de identificare trebuie să conţină informaţii pe baza cărora să poată fi determinat operatorul căruia îi aparţine nodul respectiv, cât şi reţeaua din care face parte. Setul identificatorilor punctelor de acces din cadrul unei reţele trebuie să asigure o schemă unică de identificare, independentă de schemele similare utilizate în alte reţele. Modul de construire a acestei scheme de identificare este reglementat în [E.164], iar localizarea şi codarea identificatorilor punctelor de acces este descrisă în [G.709].

În cadrul unei reţele de management a SDH, funcţiile primare de management se ocupă, în principal, cu stabilirea, validarea, monitorizarea, protejarea şi refacerea legăturilor între două noduri de acces.