Linii Radio

CURS

LINII RADIO

Linia radio reprezintă ansamblul de mijloace şi instalaţii prin care se realizează legatura între doi corespondenţi utilizând proprietatea de propagare a undelor electromagnetice.

O linie radio presupune existenţa a trei componente:

-instalaţia de emisie sau emiţătorul radio;

-linia de legatură (mediul de propagare);

-instalaţia de recepţie sau receptorul radio.

Presupunem că se doreşte transmiterea informaţiei x(t) din punctul A în punctul B prin intermediul undelor electromagnetice. La transmitere linia cuprinde instalaţia de emisie şi antena de emisie.

Antenele produc radiaţie satisfăcătoare numai pentru curenţi de înaltă frecvenţă. Din această cauză, semnalul furnizat de instalaţia de emisie va trebui să fie un semnal de radiofrecvenţă (RF). Aceasta înseamnă că instalaţia de emisie va introduce în antena de emisie un semnal de RF, y(t) ale cărei caracteristici sunt modificate, prin modulaţie, în ritmul semnalului informaţional, modulator x(t). Aşadar semnalul y(t) va fi un semnal de RF modulat în ritmul informaţiei ce se doreşte a fi transmisă. Acest semnal va fi radiat prin intermediul antenei de emisie în spaţiul înconjurător sub forma de unde electromagnetice. Linia de legatură este reprezentată de mediul de propagare care atenuează şi distorsionează semnalul de RF modulat y(t). Antena de recepţie captează din spaţiul înconjurător undele electromagnetice transmise şi le transformă în semnal electric modulat y’(t).

Expresia semnalului la intrarea instalaţiei de recepţie este:

(1.1)

în care:

- reprezintă atenuarea introdusă de mediul de propagare

-zgomotele aditive formate din zgomotele mediului şi semnalele de RF ale altor linii radio captate de antena de recepţie.

Rolul instalaţiei de recepţie este de a extrage din semnalul de RF modulat y’(t) informaţia, adică semnalul modulator. Această operaţie se numeşte demodulare în urma căreia rezultă semnalul x’(t) care aproximează într-un mod acceptabil semnalul mesaj de la emisie x(t).

Linia radio poate fi organizată în direcţie sau în reţea. În cazul liniilor radio în reţea, în schimbul de informaţie (trafic) participă mai mulţi corespondenţi între care se stabilesc reguli de transmitere a informaţiei.

Din punct de vedere al semnalului de transmitere al informaţiei linia radio poate fi unilaterală (într-un singur sens) sau bilaterală (în ambele sensuri). Schimbul de informaţii între corespondenţi poate avea loc în simplex sau duplex.

În modul de lucru simplex ,din punct de vedere al timpului ,se realizează transmiterea informaţiei numai într-un singur sens.

În modul de lucru duplex, transmiterea informaţiei între cei doi corespondenţi se realizează în acelasi timp în ambele sensuri. În acest caz elementele ce compun linia radio în punctele în care se găsesc corespondenţii trebuie să permită atât emisia cât şi recepţia informaţiei în acelaşi timp.

Pentru ca cele două sensuri de transmitere să nu se perturbe este necesar ca frecvenţele celor două semnale de radiofrecvenţă y1(t) şi y2(t) să fie diferite.

În realizarea schimbului de informaţie în ambele sensuri există posibilitatea transmiterii alternant, adică într-un timp t1 se transmite informaţie de la A la B iar într-un timp t2 se transmite informaţie de la B la A. Acest mod de lucru constituie practic modelul structural după care funcţionează statiile radio. Este evident ca în această situaţie nu mai este necesar ca frecvenţele celor două semnale de radiofrecvenţă să fie diferite.

Un element al liniei radio este mediul de propagare al undelor electromagnetice. Avându-se în vedere modul de propagare al undelor electromagnetice putem avea propagare pe unda directă (terestră, fără reflexii) sau pe unda indirectă (spaţială, prin reflexii).

Avantajele liniilor radio constau în:

-asigurarea legăturii într-un timp scurt,

-stabilirea legăturii la distanţe mari,

-realizarea legăturii peste teritoriul ocupat de inamic precum şi peste zone inacceptabile,

-posibilitatea recepţionarii simultane a informaţiei de către mai mulţi corespondenţi (lucru în reţea),

-asigurarea legăturii între corespondenţi aflaţi în mişcare sau al căror loc de dispunere este necunoscut.

Dezavantajele liniilor radio sunt:

-perturbarea cu uşurinţa a legăturilor prin bruiaj,

-posibilitatea desfăşurării acţiunilor de dezinformare şi diversiune din partea inamicului,

-recepţionarea informaţiei şi de către inamic şi determinarea de către acesta prin goniometrare a locului de dispunere a instalaţiilor ce intră în componenţa liniei radio;

-dependenţa calităţii şi continuităţii legăturii de suportul fizic (mediu înconjurător) prin care se propagă unda electromagnetică (de exemplu de forma de relief).

Distanţa de realizare a legăturii radio este determinată de următoarele elemente:

-puterea nominală a instalaţiei de emisie;

-tipul de antenă utilizat;

-frecvenţa de lucru;

-condiţii de propagare pentru undele electromagnetice (ziua, noaptea, condiţii atmosferice etc),

-natura terenului (şes, frământat, muntos, împădurit),

-tipul modulaţiei folosite,

-caracteristicile instalaţiei de recepţie,

-existenţa punctelor de retranslaţie.

A. Linii radio pentru legături în fonie

În acest caz informaţia ce se doreşte a fi transmisă este semnalul telefonic (semnalul de vorbire). Semnalul telefonic va modula după o lege stabilită (de exemplu, modulaţie în amplitudine MA sau modulaţie în frecvenţă MF), un semnal purtător de radiofrecvenţă. Elementul liniei radio care realizează acest lucru este instalaţia de emisie. Semnalul de radiofrecvenţă astfel obţinut este radiat sub formă de unde electromagnetice de către antena de emisie. La recepţie operaţiile sunt inverse: antena captează undele electromagnetice şi le transformă în semnal electric iar instalaţia de recepţie extrage din semnalul de radiofrecvenţă modulat semnalul modulator, adică informaţia transmisă (semnal telefonic).

Vom analiza, pe scurt, cazul liniilor radio pentru legături în fonie cu modulaţie în amplitudine şi frecvenţă.