Sfântul Duh Sfințitorul - lucrarea lui în Biserică și în lume

Sfantul Duh, Sfintitorul si Domnul-de-viata-facatorul este a treia persoana a Sfintei Treimi. El este consubstantial, adica de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Fiul si egal cu Ei. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne descopera limpede aceasta invatatura despre Duhul Sfant. Astfel, Mantuitorul ne invata ca Duhul Sfant are fiinta dumnezeiasca de la Tatal, prin purcedere "Iar cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi pentru Mine"(Ioan 15, 26).

Sfintii Parinti, in privinta purcederii Duhului Sfant, invata ca Acesta purcede numai de la Tatal, ca in Sfanta Treime e numai un izvor si pentru Fiul si pentru Sfantul Duh. Sfantul Atanasie spune: "Sfantul Duh este din Tatal, nu facut, nici plasmuit, nici nascut, ci purces". "Dumnezeu si Tatal, zice el, este singur pricinuitor celor doi si nenascut; iar Fiul din singur Tatal, pricinuit si nascut; iar Duhul din singur Tatal, pricinuit si purces, iar prin Fiul in lume trimitandu-se". La randul sau Sfantul Ioan Damaschin spune: "Duhul cel Sfant, spunem ca este din Tatal si il numim Duh, al Tatalui. Nu spunem ca Duhul este din Fiul, dar il numim Duhul Fiului". Sau:" Fiul si Sfantul Duh sunt din Tatal, dupa cum raza si lumina sunt din soare" . Cu alte cuvinte Duhul Sfant a existat tot timpul. Deci nu trebiue sa credem ca El a fost altceva inainte de-a fi Duh Sfantsi ca ar fi progeesat pana a ajuns Duh Sfant .

Dumnezeirea Duhului Sfant fiind inteleasa gresit de catre unii eretici (pnevmatomahi), sfintii parinti traitori in a doua jumatate a secolului al IV-lea au luat atitudine impotriva acestora si, in Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), condamnând erezia pnevmatomahilor, au statornicit invatatura ortodoxa despre persoana si dumnezeirea Duhului Sfant. Sinodul a exclus din Biserica pe toti ereticii si ereziile impotriva Duhului Sfant, anatamatizandu-i in canonul I al acestuia. Principalii eretici condamnatii la acest sinod ecumenic au fost: eunomienii, pnevmatomahii, sabelienii, marcelienii, fotinienii si apolinaristii. Cei mai multi au pacatuit socotind pe Sfantul Duh o creatura, iar altii au grasit cand au exagerat cautand sa-i combata pe acestia .

Astfel, ereziile pnevmatomahilor au fost combatute de parintii Bisericii, in nenumarate predici, cateheze, cuvantari si epistole teologice si in tratate despre Sfantul Duh. Dintre acestea ar fi Epistolele I-a si a III-a catre Serapion ale Sfantului Atanasie cel Mare, <pionierul pnevmatologiei>, Marea cuvantare catehetica a Sfantului Grigore de Nazianz, Catahezele Sfantului Chiril al Ierusalimului si altele. In fellul acesta, gandirea "marelui secol patristic", al IV-lea, care incepuse prin a fi cel mai "teologic" prin combaterea arianismului ajunge la apogeu prin pnevmatologie, pentru ca s-o incununeze cu ultimele cinci articole de credinta privitoare la Sfantul Duh si Biserica, Taine, invierea mortilor si viata de veci .

Inainte de patimile, moartea si invierea Sa, Mantuitorul fagaduieste ucenicilor Sai ca le va timite le Duhul Sfant zicand: "Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da, ca sa ramana cu voi in veac, Duhul Adevarului…"(Ioan 14, 16). Iar cand Mantuitorul trimite pe sfintii Sai apostoli la propovaduire, le spune: "Mergand invatati toate neamurile botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19). Si intradevar fagaduinta sa implinit , dupa zece zile de la Inaltare, la Cincizecime. Atunci, Sfantull Duh sa pogorat peste Apostoli si le-a dat puterea de-a vorbi in limbil necunoscute de ei pana atunci. Cu acest prilej fiind inaugurata Biserica crestina. In ziua cincizecimii, Biserica crestina devine realitate istorica, Sfantul Duh este sufletul ei, "Domn de viata facator". Tot atunci se savarseste intaia data botezul crestin , "cu Duh Sfant". Din ziua cincizecimii incepe savarsirea Sfintelor Taine caci Sfintii Apostoi sunt imbracati de sus cu putere:" Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu (pogararea duhului Sfant); voi insa ramaneti in cetate pana ce va vetiimbraca cu putere de sus"(Luca 24, 49). De atunci, Sfantul Duh ramane cu harul lui in Biserica povatuind-o la tot adevarul de aceea Sfantul Apostol Pavel zice despre Biserica, ca este "stalp si temelie a adevarului"(I Timotei 3, 15).