Jertfa și pocăința în vechiul testament

Ideea de mantuire ia fiinta deodata cu caderea in pacat a protoparintilor omenirii. A fost nevoie de luarea unei atitudini impotriva factorilor care au produs suferinta in lume, care de altfel, s-a impus inca de la inceput. Personalitati reprezentative ale popoarelor vechi au vestit tot mai mult si mai mult si tot mai clar, posibilitatea de a se ridica la culme desavarsirea fiintei umane. '

La babilonieni se astepta zi de zi venirea mantuirii si a fericirii generale. La egipteni se astepta victoria luminii asupra intunericului, a binelui asupra raului si a vietii asupra mortii. La greci, asteptarea timpurilor fericite este exprimata in nenumarate ocazii.

In literatura romana, poetul Virgiliu ne vorbeste despre o epoca de pace, epoca de aur a viitorului omenirii. De aceasta epoca este preocupat Cicero: ,,nu va mai fi o lege la Roma si alta la Atena: una azi, alta maine, ci in toata vremea, pe toate neamurile va povatui o singura lege ".

Sperantele ca omul credincios se va mantui de suferintele in care se zbate, se exprima in nenumarate texte biblice. Realizarea este legata de persoana unui om ideal care, ca trimis al cerului, va realiza fericirea tuturor oamenilor. De la intaia carte a Vechiului Testament, persoana si epoca promisa se vad de-a lungul istoriei.

Mantuirea leaga laolalta cele doua Testamente ale Sfintei Scripturi.

in aceasta privinta, Vechiul testament este intaia expresie a Revelatiei scrise si izvorul marilor realitati crestine, pe care nu numai le anticipeaza ci la carmuirea jertfa n-ar face parte din creatie, ea n-ar fi mantuitoarea ei.

Jertfa in substanta ei spirituala e iubire, iubire inspirata de la Autorul ei si inteleasa ca dispozitie launtrica, de a te darui, de a-ti oferi energia, bunurile, bucuriile si daca este nevoie chiar si viata, ca dar si ofranda plina de recunostinta, lui Dumnezeu, in cele din urma a le oferi lui Dumnezeu prin acest act sacru aproapelui, caruia darul nostru poate sa-i fie de atatea ori de folos capital, aducand la zidirea sau chiar la salvarea lui.

Jertfa e totodata revelatie a adevarului ce-1 purtam in adancul fiintei noastre si a fortei imperative de daruire. Jertfa e si constiinta; e cunoasterea precisa a unui tel superior. Nu e oarba, ci totdeauna e luminata de un adevar, de un sens si de o persoana sau colectivitate in care afla ratiunea de a trai si slugi. O daruire fara un scop ziditor si sfant, oricat de spectaculoasa ar fi, nu poate fi jertfa, ci o zadarnica atotpustiire.

Jertfa este de asemenea, libertate, libertate inteleasa ca o decizie voluntara in vederea unui scop, ca optiune. Prin ea trebuie sa se arate dovada libertatii celui ce o aduce puterea de discernamant a spiritului; puterea de alegere intre ce sunt si ceea ce vreau sau urmeaza sa devin; deci libertate creatoare.

Dar daca creatia, considerata din perspectiva Creatorului ca opera daruirii Sale, e o ,,jertfa", apoi si jertfa omului, considerata in finalitatea ei, cum s-a anticipat deja, e creatie. Jertfa are ca scop creatia, iar creatia cere jertfa si nu e de conceput una fara alta.

Bineinteles jertfa e in acelasi timp si satisfactie, bucuria pe care procura acest act sublim si celui ce aduce jertfa si desigur si lui Dumnezeu. Se poate spune ca jertfa concentreaza intr-un act unic de daruire creatoare intocmai ca intr-un focar, toate valorile spirituale si materiale ale fiintei si ale persoanei.

E un fapt ca unii teologii au asociat jertfa intr-o masura cu totul exagerata pacatului. Mai toate cercetarile sunt puse in relatii cu termenii : pacat, jignire adusa onoarei lui Dumnezeu, satisfactie si omagiu, ispasire.

Jertfa nu s-a nascut din constiinta pacatului, ca plata pentru pacat, ci in urma ea a devenit prin insasi structura ei si antidot al pacatului. Jertfa e anterioara pacatului, e un act originar; tine de originea lumii. Jertfa insasi poarta in structura ei marturii incontestabile in acest sens.

a.Prima marturie este cea universal recunoscuta in toate eligiile ca jertfa adevarata, cu alte cuvinte jertfa ,,bine primita", si placuta lui Dumnezeu, e numai jertfa cea ,,fara prihana".

O faptura aleasa, adusa Dumnezeului celui sfant, trebuie sa fie ,,sfanta". O jertfa intinata de pacat e un non-sens, ceva absurd, pentru ca in pacat nu poate fi jertfa autentica.

Pacatul este tocmai reversul jertfei, e refuzul, egoismul, intru aceasta Domnul Hristos e adevarata, desavarsita jertfa, in absoluta sa nepacatuire. Caci jertfa adevarata nu poate fi decat cel fara de pacat.

b.A doua marturie este marturia care, desi nu se poate verifica in toate religiile, totusi in unele dintre acestea, cum este bunaoara religia Vechiului Testament. iese pregnant in evidenta; slujitorul altarului, adica jertfitorul,

1.Abrudan, Pr.Prof.Dr.Dumitru

Cornitescu,Diac.Prof.Dr.Emilian

2.Balan, Protosinghel loanichie

3. Balca, Diac.Prof.Niculae

4. Basarab, Magistr., Mircea

5. Bunea, Pr. loan

6. Idem

7. Burtan, Drd. Gheorghe

8. Caloianu, Drd. Gheorghe

9. Cernauteanu, Diac. Gavriil

10. Chialda, Dr. Mircea

11. Idem

12. Cohen. A.

13. Craciunas, Pr. Irineu

Editura Institutului Biblic si de Misiune Crestina la B.O.R., Bucuresti, 1994

Arheologie Biblica", Bucuresti, 1994, pp.245-284 " Convorbiri Duhovnicesti II", Episcopia Romanului si Husilor, 1990, p.336

" Etapele Psihologice ale Marturisirii", S.T. Bucuresti, 1955, nr.1-2, pp.32-33 " Psalmul Ll/L, Ideea de Rugaciune si Jertfa ", S.T. XIII (1961), nr.7-8, pp.417 -426 " Pocainta, indatorire de capetenie a Crestinismului", M.O. , 1957, nr.11-12, pp.738 " Pacatul si Pacatosii", M.D. III (1959), nr.5-6, pp.390 " Rolul indrumator al Vechiului Testament", S.T. XXV (1973), nr.9-10,pp.725

" Datoriile fata de aproapele dupa Legea mozaica", S.T. XXVII (1975), Bucuresti, nr.l-2,p.!09

" Frecventa savarsirii Sfantei Taine", M.'fi.XX, (1970), nr.4-6,pp.312

"Sacrificiile Vechiului Testament", Caransebes 1941, pp.467

" indatoriri Moral-Sociale dupa Decalog", S.T. VIII (1956), nr.9-10,pp.706

" Talmudul", Bucuresti 2001, pp.170 "invatatura Ortodaxa despre

14. Ciudin, Pr.Prof. Nicolae

15. Demetrescu, Dragomir

16. Douglas J.D.

17. Dramba Ovidiu

18. Eisenberg Josy

19. Eliade Mircea

20. Idem

21. Fillon CI.

22. Frentiu, Pr. Vasile

23. Fer. Augustin

24. Galeriu, Pr. Constantin

25. Idem

26. Santul loan Casian

pocainta", Ortodoxia, XII (1960)^ nr.3, Bucuresti, p.391

-"StudiulVechiului Testament", Bucuresti 1997,pp.72-80

-" Explicarea Psalmului 50","Studiuexegetico-biblic",

Bucuresti 1897,p.54

-" Rugaciune", "Jertfe si

Daruri" - Dictionar Biblic,

voi.I, Oradea 1995, pp.708-716,

pp.1134-1135

-"Istoriaculturii si civilizatiei", Bucuresti 1984,

pp.188-189

-" Iudaismul", Bucuresti 1995,

pp.115-116

-" Tratat de Istoria a

Religiilor", Bucuresti 1992,

pp.101-102

-" Istoria credintelor si ideilor

reliogioase", Bucuresti 1991,

pp.179-181

-" La Sainte Bible. Commentee

d'apus la Vulgate et Ies textes

originaux", tome IV, Paris

1924,p.l57

-" Templul Vechiului Testament,

Prototipul lacasului de cult

crestin", M.B. XXIX (1979),

nr.l-3,pp.8-19

-" Ennaratio in Psalmen L,

Migne", P.L., voi. XXXIV,

col.586

-''Jertfa si Rascumparare", J.R.,

Bucuresti 1991, pp.110-113

-" Sensul crestin al pocaintei",

S.T. XIX (1967), Bucuresti,

nr.9-10, pp.674