Geografia Palestinei

ARGUMENT

INTRODUCERE

Termenul „Palestina" folosit initial pentru teritoriul ocupat de dusmanii lui Israel, filis¬tenii, a fost utilizat pentru prima data de Herodot pentru a desemna partea de S a Siriei.

A fost folosit si de catre romani, avand însa forma Palaestina. Termenul mai vechi, Canaan, are un trecut similar, caci in scrisorile de la Tel El Armana (din sec. al 14-lea î.d.Cr.), Canaanul se limita la cîmpiile de pe coasta, apoi, o data cu cuceririle canaanitilor în interiorul continen¬tului, s-a ajuns ca termenul sa desemneze toate tin¬uturile asezate la V de valea Iordanului.

„Expresia „tara lui Israel" (I Sam. 13:19) si „tara fagaduintei" (Evr. 11:9) vorbesc despre aceeasi regiune, ultima referindu-se de obicei la regiunea de la Dan pana la Beerseba, la N de Negev.”

Asezarea la E de Iordan a doua triburi si jumatate a israelirtilor pare sa fi fost rezultatul unor împrejurari neprevazute, iar pastrarea acelor tinuturi de dincolo de Iordan pare sa fi fost în general nesigura. Dupa divizarea împaratiei, numele Israel a fost folosit de obicei pentru împaratia de N. în Evul Mediu, a fost adoptat adesea termenul „Tara Sfînta" (cf. Zah. 2:12).

I. Pozitia geografica si drumurile Palestinei

Punctul de vedere medieval conform caruia Ierusa¬limul trebuie vazut ca centru al universului nu este atît de absurd cum s-ar crede, caci pe îngustul coridor sirian care uneste „insula lumii" formata de Europa, Asia si Africa, cele cinci mari, si anume Marea Mediterana, Marea Neagra, Marea Caspica, Marea Rosie si Golful Persic îngusteaza cea mai mare întindere de uscat al planetei noastre într-un singur istm.

Toate rutele continentale mai importante trebuie sa treaca prin acest coridor si vechile mari rute maritime din antichitate dintre India si Mediterana trebuie unite la randul lor prin linii de comunicare pe uscat, care sa traverseze peninsula Sinai.

Inaltele lanturi muntoase care se întind din partea de E a Asiei mici si pana în Kurdistan si deserturile de la S si de la E ajuta si ele ca rutele comerciale ale „Semilunei fertile" sa fie con¬centrate în aceasta forma de secera care începe din Palestina si din partea de S a Siriei, pana în valea Tigrului si a Eufratului. Desigur, este „fertila" numai în comparatie cu desertul din jur si cu regiunile mun¬toase, întrucat marea parte a acestei semiluni este formata ori din vegetatie mediteraneana ori din stepa.