Situații de risc la care sunt expuși adolescenții elemente de consiliere a părinților

Teama de a deveni adult

Adolescentii nutresc uneori, teama de a face fata vietii de adult. Acestia pot incerca sa se incurajeze singuri “incordandu-si muschii”, distrugand orice limita pe care o intalnesc in cale si impunandu-si autoritatea ori de cate ori au ocazia. Procedand astfel, adolescentii incearca sa se convinga pe ei insisi ca sunt mai puternici si mai pregatiti decat se simt, de fapt, in sinea lor. Daca pot arata ca nu se tem de nimeni si de nimic si isi pot demonstra lor insisi ca detin controlul in orice situatie, iluzia lor de putere poate fi mentinuta. Alta solutie pentru adolescentii care se simt amenintati de provocarile lumii exterioare sau, pur si simplu, nu sunt capabili sa faca fata sentimentelor tumultoase din interiorul lor este sa gaseasca modalitati de a le evita in totalitate. Ei pot face asta traind cu intensitate clipa sau devenind dependenti de senzatiile tari provocate de activitati precum vandalismul, chefuri cu multa bautura, droguri sau sustrasul bunurilor din magazine. Pentru adolescentii care sunt hotarati sa evite con-fruntarea cu propriile lor probleme, stresul provocat de certurile repetate si inutile cu parintii se poate adauga la tensiunea de care incearca sa scape. Rezultatul poate fi faptul ca fac un efort de doua ori mai mare de ,,a-si lua problemele de pe cap", apeland chiar la comporta-mentul de care parintii incearca sa-i dezbare. Pentru parinti este de o importanta vitala ca atunci cand au de-a face cu un astfel de comportament, sa-si pastreze calmul.

Daca parintii isi ies din minti de ingrijorare ori izbucnesc manati de propria frustrare, este foarte probabil ca adolescentul sa nu vada in ei o persoana sigura, careia sa i se poate destainui. Ba mai mult, se va indoi de faptul ca ar fi mai capabili decat el sa faca fata situatiei. Pe de alta parte, este foarte important sa-i transmita tanarului un mesaj clar despre limitele unui comportament acceptabil. Imaginea stereotipa a adolescentului cu exprimare nearticulata, care mormaie croindu-si drum prin anii adolescentei, demonstreaza cat de greu le este acestora sa comunice ceea ce se intampla, de fapt, in interiorul lor. De fapt, nici ei nu stiu prea bine. Uneori, adolescentii gasesc o solutie oarecare pentru rezolvarea problemei, folosindu-se de comportamentul lor pentru a-i face pe parinti sa simta “ceea ce simt si ei”. Daca reactia parintilor la comportamentul adolescentului va confirma faptul ca acesta este singurul mod in care se poate face inteles, este putin probabil ca va dezvolta forme mai directe ori mai constructive de comunicare. “Merita intotdeauna sa te intrebi ce sentimente iti trezesc discutiile cu copilul tau. Recunosti unele sentimente pe care ar putea sa le incerce si adolescentul tau? Cum ati putea sa reactionati diferit pentru a va ajuta copilul sa acopere golul de comunicare si sa restabileasca relatii mai bune. Nu uitati ca uneori este necesar ca parintii sa-si puna la indoiala nu doar convingerile despre copiii lor, ci si pe acelea despre ei insisi”( Dr. Stephen Briers & Sacha Baveystock).

Uneori, poate fi dificil sa gandesti pozitiv despre adolescentul tau, cand tot ceea ce face pare menit sa te duca cu gandul la ce e mai rau dar parte din obligatia celor care au copii adolescenti este sa-si pastreze credinta in copilul tau, iar treaba lui este sa verifice cat de puternic este devotamentul parintilor. Sub masca de bravura, adolescentii se pot simti foarte nesiguri si poate avea nevoie disperata de sprijinul parintilor in momentele dificile.

Gandirea pozitiva

Primul pas in efortul de a intrerupe cercul vicios este ca parintii sa incerce sa marcheze lucrurile bune pe care le face adolescentul lor, oricat de greu de gasit ar parea acestea si chiar daca sunt umbrite de cele negative. Acest proces ii va ajuta sa se reorienteze si sa-si indulceasca gandurile negre despre copilul lor. Cu putin noroc, va deveni din ce in ce mai usor sa identifice la acesta, unele calitati. Acest fapt va da nastere propriului ciclu de perspective diferite, pozitive. Astfel, adolescentul va incepe sa se simta tras in sus de hotararea parintilor de a vedea partea buna a sa si a lucrurilor iar parintii ar putea fi placut surprinsi de incercarea lui constanta de a ajunge la nivelul asteptarilor.

Briers & Baveystock recomanda parintilor:

- Faceti-va putin timp sa puneti pe hartie o lista a calitatilor adolescentului.

- Ganditi-va cand ati petrecut ultima oara timpul impreuna. Cum vi s-a parut atunci fiul sau fiica voastra ?

- Cautati printre fotografiile mai vechi din album si reamintiti-va sentimentele de speranta si optimism pe care le aveati fata de copilul vostru cand era mai mic.

- Ganditi-va cum erati voi ca adolescenti si amintiti-va drumul lung pe care l-ati parcurs din anii aceia furtunosi si pana astazi.

- Imaginati-va un viitor fericit si pozitiv pentru adolescentul vostru, din care stresul prezent sa fie lasat la o parte. Statistic vorbind, adevarul este ca, oricat de rea ar parea situatia in momentul de fata, cei mai multi dintre adolescentii care le provoaca suferinta parintilor in aceasta perioada ajung, in final, membri respectabili si de nadejde ai societatii.

- Ar putea fi o idee buna sa creati o carte de complimente, in care familia sa poata nota lucrurile pe care le apreciaza la ceilalti membri, sau sa lasati un biletel de laude sub perna adolescentului.

- Intarind in mod activ increderea in sine a adolescentului, veti avea ocazia sa schimbati atat atitudinea voastra, cat si a lui, precum si intregul mod in care va raportati unul la celalalt.

Universitatea Ovidius Constanta