OBIECTUL DE STUDIU AL PSIHOPEDAGOGIEI INTEGRARII SI NOEMALIZARII
Psihopedagogia integrarii si normalizarii, este o ramura a psihopedagogiei speciale, care studiaza sistemul de invatamant bazat pe scolile inclusive, menit sa satisfaca necesitatile educationale speciale ale tuturor copiilor.
Psihopedagogia integrarii si normalizarii are legi si principii, metode si mijloace didactice specifice.
Este o stiinta intedisciplinara, care face apel la cunostintele din domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei, medicinei si asistentei sociale.
Aceasta ramura moderna s-a constituit in anii ‘60, deci este o stiinta noua, in plina afirmare.
Este o replica data sistemului de invatamant clasic, bazat pe institutiile traditionale, incapabile sa satisfaca, prin modul de organizare si caracteristicile educationale oferite, nevoile educationale ale tuturor copiilor cu CES (cerinte educationale speciale).
Psihopedagogia integrarii si normalizarii s-a impus gratie carcetarilor si experimentelor efectuate in ultimii 40 ani si este o replica data defectologiei clasice.
Impunerea acestei discipline a fost determinata de necesitatea respectarii Drepturilor Fundamentale ale Omului, dreptului fundamental la educatie egala pentru toti copiii, tinand seama de cerintele lor specifice.
Toate aceste elemente au determinat necesitatea abandonarii segregarii si izolarii elevilor handicapati, in scoli speciale, care au construit un individ insuficient adaptat, din punct de vedere al integrarii in societate.
SCURT ISTORIC AL PREOCUPARILOR UNESCO, LEGATE DE CONSTITUIREA INVATAMANTULUI INTEGRAT
Preocuparile legate de normalizarea si integrarea persoanelor handicapate s-au declansat in anii’60. in acea perioada, s-a pus pentru prima data problema organizarii unei educatii adaptate posibilitatilor si nevoilor persoanelor handicapate (adica educatie speciala), in sistemul obisnuit de invatamant.
La a 14-a sesiune a CONFERINTEI GENERALE UNESCO, din 1966, s-a subliniat necesitatea “elaborarii unui program de educatie speciala pentru copiii si tinerii deficienti, pe baza contributie voluntare a statelor membre”.
La cea de-a 20-a sesiune a CONFERINTEI GENERALE UNESCO,s-a recomandat sa se puna la punct un program de ansamblu si de perspectiva, vizand accentuarea dreptului fiecarei persoane handicapate de a primi o educatie corespunzatoare nevoilor si aspiratiilor sale.
Rezultatele studiilor efectuate, s-au concretizat intr-o DECLARATIE DE PRINCIPIU, in 1979, pe care trebuiau sa se fondeze progrmele UNESCO,in continuare.
Din cuprinsul acestei Declaratii, pot fi retinute urmatoarele idei mai importante:
- obiectivele fundamentale ale educatiei sunt aceleasi pentru toti copiii, variind doar tehnicile care se impun, pentru a-i ajuta sa le atinga (astfel, pentru unii, vor fi necesare modificari substantiale ale programelor educative, iar pentru altii modificarile vor fi minore);
ELEMENTE DE PSIHOPEDAGOGIA INTEGRARII SI NORMALIZARII ELEVILOR HANDICAPATI MINTAL
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
