Caracterul

Caracterul

a) Definiţie: un subsistem relaţional-valoric şi de autoreglaj al personalităţii care se exprimă printr-un ansamblu de atitudini-valori.

b) Caracterizare

- caracterul reprezintă suprastructura morală a personalităţii, calitatea de fiinţă socială a omului; în opinia lui Allport, de câte ori vorbim despre caracter emitem o judecată de valoare şi implicăm un standard moral;

- caracterul este acea structură care exprimă ierarhia motivelor esenţiale ale unei persoane, cât şi posibilitatea de a traduce în fapt hotărârile luate în conformitate cu ele (A. Cosmovici); sunt subliniate două dimensiuni fundamentale ale caracterului: una axiologică, orientativ-valorică, alta executivă, voluntară;

- o „pecete” sau „amprentă” ce se imprimă în comportament, un mod de a fi a omului, ca o structură psihică complexă, prin intermediul căreia se filtrează cerinţele externe şi în funcţie de care se elaborează reacţiile de răspuns

- caracterul exprimă valoarea morală personală a omului, profilul său psihomoral evaluat, în principal, după criterii de unitate, consistenţă şi stabilitate;

- caracterul este o structură complexă de atitudini, motive şi însuşiri ca: onestitatea, modestia, spiritul colectiv, solicitudinea, simţul de răspundere, sârguinţa etc., care figurează şi în limbajul curent;

- nu există un sistem de trăsături unanim acceptate, cu ajutorul căruia să putem descrie comportamentul cuiva ;

- prezentăm o listă de trăsături fundamentale de caracter ce pot fi dezvoltate în procesul de învăţământ:

conştiinţa de sine - de care se leagă strâns şi nivelul de aspiraţie al persoanei (până la ce treaptă socială sau profesională vrea să ajungă;

conştiinţa morală - simţul răspunderii în raport cu care apreciază conduita sa şi a altora;capacitatea de înfrânare, de inhibiţie;

perseverenţa;curajul; tendinţa spre dominanţă sau spre supunere;

prudenţa opusă imprudenţei (prudentă este persoana care deliberează înainte de a acţiona);

pregnanţa sau integrarea a caracterului se referă la gradul de unitate al vieţii psihice.

-spre deosebire de trăsăturile de temperament, înnăscute, trăsăturile de caracter sunt dobândite sub influenţa modelelor culturale de comportament şi a sistemelor de valori pe care le propune şi le impune societatea ;

-totuşi, temperamentul îşi pune amprenta pe modul în care trăsăturile de caracter se exprimă în comportament ; echilibrul proceselor nervoase, precum şi forţa lor se răsfrâng în relaţiile interpersonale, în uşurinţa sau greutatea adaptării la situaţiile mereu noi ale vieţii. Stapânirea de sine se poate grefa mai uşor pe un fond de echilibru al proceselor nervoase; forţa acestora îsi pune amprenta asupra unor trăsături ca fermitatea, rezistenţa; inerţia proceselor nervoase favorizează tendinţe spre rutină, „stereotipizare” ;