Tehnici de consiliere școlară

CURS NR. 1

CONSILIEREA ŞCOLARĂ ÎN CONTEXTUL PSIHOTERAPIEI

1. Premise ale apariţiei consilierii şcolare:

- în consilierea şcolară accentul este pus pe prevenţie;

- identificarea timpurie a problemei;

- conştientizarea problemei cotidiene;

- criza de timp, ceea ce determină stresul;

- calitatea vieţii.

2. Cum putem defini consilierea şcolară?

Primul articol pe probleme de consiliere a fost scris de Harris (1987). S-a creat o concepţie greşită asupra consilierii având două accepţiuni:

1. Consilierea sinonimă cu acordarea asistenţei

2. lipsă de înţelegere între consiliere şi abilităţile de consiliere.

Este acel tip de terapie care are la bază o relaţie interumană, se bazează pe abilităţi de comunicare şi este centrată pe persoană şi pe problema şi utilizarea principiilor de relaţionare pentru autocunoaştere, acceptarea emoţională a clientului şi cunoaşterea resurselor personale.

Consilierea vizează:- rezolvarea problemelor specifice

- luarea deciziilor

- coping în crize

- conştientizarea sentimentelor sau a conflictelor interne

- extinderea relaţiilor cu ceilalţi

3. Diferenţa Consiliere şcolară-Psihoterapie

În acest context putem discuta de câteva note distincte ale consilierii şcolare.

Consilierea şcolară Psihoterapie

- contează experienţa consilierului - se iau în discuţie mai mult cazurile patologice

-viziune eclectică - se alocă un timp mai lung pentru tratarea problemelor

- se face o expertiză a problemei - se pune accentul şi pe tratament

- se alocă un timp mai scurt - se scoate în evidenţă relaţia terapeut-pacient

- se pune accent pe probleme curente şi pe relaţia consilier-client - face o analiză mai profundă a problemelor de care se ocupă

- interesează mai puţin evaluările psihometrice

- este de scurtă durată şi nu implică tratament

- previne dezvoltarea unor tulburări serioase

4. Tipologia consilierii şcolare

- consiliere suportivă - oferirea de suport

- consiliere informaţională - consilierea vocaţională

- consiliere educaţională – accentul este pus pe asertivitate şi control

- consiliere tip management - rezolvarea conflictelor

- consilierea de criză

- consilierea posttraumatică

- consilierea pastorală

5. Stiluri de consiliere şcolară

A. O primă categorizare este următoarea:

- cognitiv (thinking) (C)

- comportamental (acting) (A)

- subiectiv (emoţional) (F)

Stilul de consiliere cognitiv este un stil de consiliere analitic şi raţional, punând accent pe costuri şi beneficii utilizând tehnici de tip cognitiv.

Stilul comportamental este un stil directiv care tinde să ceară scenarii despre fapte, fiind un tip de consiliere parental şi utilizând cu preponderenţă tehnici de tip comportamental.

Stilul de consiliere subiectiv este empatic, suportiv. Este un tip matern de consiliere şi pune accent pe emoţiile pacientului. Sunt tehnici de tip umanist.

E important să luam în considerare tendinţa naturală, dar combinarea celor trei este mai importantă. Următoarea etapă este de a dezvolta tendinţele naturale şi valorificarea acestora.

Terapeut Client

Prescripţiile consilierului depind de:

- etapa consilierii - în prima etapă se foloseşte stilul subiectiv, în a două etapă stilul cognitiv şi în a treia etapă stilul comportamental

- cerinţele clientului - este important să se identifice elementele esenţiale şi lipsă.

B. A două categorizare este următoarea:

- stilul activ–pasiv (hipnoza) care se utilizează în stop cardiac şi AVC

- stilul ghidare cooperare (cognitiv comportamental, psihanaliza) care se utilizează în depresie şi anxietate

- Stilul activ-activ (consilierea) care se utilizează în special în probleme psihologice.

6. Cine poate beneficia de consiliere?

Aproape toţi pacienţii pot beneficia de consiliere, dar numai un procent al problemelor răspunde la consiliere. Sunt acceptate persoane de toate vârstele şi toate categoriile sociale.

Nu se pot rezolva însă probleme ca:

- tulburări de personalitate

- tulburări mentale severe cu tendinţe psihotice

Irving şi Heath (1989) au descris cazurile în care intervin consilierii:

a) criză – violenţe, copii abuzaţi, tentative de suicid, pierderea părinţilor, unui soţ

b) remediere - probleme de relaţionare, disfuncţii sexuale, scăderea stimei de sine, venituri scăzute sau şomaj, anxietate, depresie.

c) dezvoltare - managementul stresului, creşterea asertivităţii, probleme de control la tineri, consiliere premaritală, probleme comportamentale asociate cu dieta şi fumat.