Statistica în Psihologie

INTRODUCERE

Statistica face parte din viaţa noastră de zi cu zi într-o măsură mai mare decât ne imaginăm. Aceasta, în primul rând, pentru că informaţia numerică este omniprezentă. „Toate lucrurile ce se cunosc au un număr: fără număr nu ne-ar fi cu putinţă să cunoaştem sau să gândim nimic” (Philolaos, Fragmente din presocratici, sec. V î.e.n., cit. din U. Eco, Istoria frumuseţii, Ed. Rao, 2005). Informaţiile vehiculate în mass media abundă de cifre care se referă la cele mai variate aspecte ale realităţii economice, sociale, tehnologice, medicale etc. Nici psihologia nu face excepţie. Teoriile elaborate în acest domeniu se sprijină pe cercetări care presupun evaluări numerice, cantitative sau calitative, supuse apoi unor proceduri de analiză statistică. În al doilea rând, statistică face parte efectivă din viaţa de fiecare zi. Aplicăm concepte statistice în cele mai variate situaţii de viaţă. Cineva care doreşte să cumpere un CD cu muzică şi ascultă câteva zeci de secunde pentru a se decide, nu face decât să pună în practică un model statistic bazat pe eşantionare şi decizie probabilistă. La un alt nivel, decizia de a ne căsători cu cineva sau opţiunea pentru o anumită profesie, sunt tot decizii de natură statistic probabilistă. În ambele situaţii enunţate estimăm o serie de caracteristici şi facem predicţii asupra „şansei de succes” a deciziei pe care o luăm. Atunci când, la apariţia pe stradă a unei mingi, şoferul reduce viteza o face pentru că estimează creşterea probabilităţii de apariţie a unui copil imprudent care doreşte să recupereze. Desigur, nu întotdeauna acest lucru este adevărat, dar ignorarea acestei probabilităţi poate avea consecinţe tragice. Exemplele ar putea continua la nesfârşit. În fapt, toate fiinţele vii, funcţionează ca nişte mecanisme statistice fine şi supersofisticate, chiar dacă actele lor nu decurg în mod formal din prelucrări numerice.

Statistica, instrument al metodei ştiinţifice în psihologie

Societatea modernă este construită pe cuantificare numerică şi interpretarea datelor de acest tip, de la evaluarea ratei şomajului la calcularea indicelui de inflaţie, până la studiile care estimează eficienţa unui anumit medicament sau a unei anumite metode de psihoterapie. Obiectivele fundamentale ale unui curs de statistică pentru studenţii în psihologie sunt următoarele:

- dezvoltarea înţelegerii statisticii şi relaţiei acesteia cu cercetarea în domeniul psihologiei;

- dezvoltarea capacităţii de rezolva probleme de natură statistică specifice problemelor din domeniul psihologiei;

- promovarea unei atitudini bazate pe raţionament critic în raport cu opiniile sau teoriile din domeniul psihologiei;

- formarea abilităţilor de comunicare în domeniul statisticii psihologice, ceea ce presupune atât capacitatea de înţelege lucrările de specialitate cât şi capacitatea de a elabora astfel de lucrări.

Psihologia se ocupă cu studiul ştiinţific al comportamentului şi proceselor mentale. Într-un document recent, European Federation of Psychologists Associations (www.efpa.be), care reprezintă comunitatea profesională şi ştiinţifică a psihologilor la nivel european, consuderă că procesul de formare profesională a psihologilor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: cunoştinţe teoretice, abilităţi şi competenţe practice, precum şi capacităţi de cercetare ştiinţifică. În ceea ce priveşte capacităţile de cercetare, EFPA consideră că ele sunt impuse de importanţa evaluării practicii curente, dar şi de nevoia de dezvoltare a unor noi modele, tehnici şi programe de intervenţie. În acelaşi timp, se apreciază că studenţii trebuie să dobândească experienţă în direcţia iniţierii şi conducerii independente a unor proiecte de cercetare.

Statistica se ocupă cu recoltarea, descrierea şi analizarea datelor în vederea extragerii unor concluzii (inferenţe) pe baza acestora. Datele, la rândul lor, sunt informaţii obţinute prin categorializare, numărare sau măsurare, pe baza utilizării unor metode adecvate. În esenţa ei, statistica operează cu numere care descriu realitatea din jurul nostru. La începuturi ea a fost asociată cu informaţiile necesare conducerii afacerilor statului, de unde şi numele de statistică. Termenul de „statistică” provine din latinescul medieval „status”, care semnifica „stare politică”. În anul 1770, la Londra, baronul Bielfeld publică lucrarea „The Elements of Universal Erudition” în care există un capitol de „statistică”, definită ca fiind: „Ştiinţa care ne învaţă care este organizarea politică a tuturor statelor moderne ale lumii”. Treptat, conceptul a evoluat statistica devenind nu doar un domeniu al matematicii ci şi o varietate de modalităţi aplicative la diverse domenii ale vieţii economice şi social-umane.

Utilizarea sistematică a statisticii în psihologie datează de la începutul anilor ‘50. La vremea respectivă, în care calculatoarele se aflau încă în era electromecanică, cea mai mare problemă era efortul de calcul. Din acest motiv, a învăţa statistică însemna atunci mai ales învăţarea unor formule şi a unor proceduri care să simplifice pe cât posibil efortul de calcul. Cel mai adesea, aplicarea formulelor şi prelucrarea datelor cereau un efort atât de mare încât rămânea puţin timp şi interes pentru înţelegerea a ceea ce se află în spatele lor. Apariţia şi diseminarea pe scară largă a calculatoarelor, disponibilitatea programelor de prelucrări statistice, au făcut posibilă trecerea într-o nouă fază, aceea în care accentul se pune pe înţelegerea raţionamentelor statistice.