ACTIVITATEA
- conduita motorie;
- activitatea şi voinţa = funcţii efectorii, orientate de gândire, conştienţă; ele jalonează comportamentele;
Aspectul vestimentar
- ţinuta = primele indicii ale stării stării psihice, arată adaptarea la regulile sociale;
- dezordinea vestimentară: apare în stări confuzionale, oligofrenii, demenţe, psihoze, schizofrenie;
- rafinamentul vestimentar: apare in psihopatia isterică sau homosexuală, schizofrenie (ca bizarerie);
- excentricitatea vestimentară: utilizarea de decoraţii, flori, cantităţi mari de fard – apare în stări de supraestimare, megalomanie, paranoia, manie;
- folosirea obiectelor vestimentare ale sexului opus: psihopatie – travestitism;
- folosirea de obiecte vestimentare necorespunzătoare vârstei sau situaţiei = cisvestitism;
Privirea
- redă spontan conţinutul afectiv;
- fixă, imobilă, încrucişată => ură, agresivitate, cruzime;
- deschisă larg, cu sprâncenele ridicate, fruntea încreţită => angoasă, anxietate;
- hipermobilă, fugace, necruţătoare => excitaţie, manie;
- hipomobilă, fixă sau absentă => depresie;
- discordantă, detaşată,ruptă de realitate, abstrasă ambianţei => schizofrenie;
Mimica: expresia involuntară şi reflexă non-verbală, traduce tonalitatea afectivă:
- hipermimia:
• generalizată, globală: creşterea mobilităţii şi expresivităţii, creşte întreaga motricitate facială ca intensitate, rapiditate, variaţia mişcării; apare in manie, stările de excitaţie din intoxicaţiile uşoare;
• localizată, polarizată:
1) stare extatică: ex.: idealiştii pasionali, misticii;
2) preocupare delirantă: ex.: mimică dârză, dispreţuitoare;
3) dialog cu vocile;
4) mirare, teatralism isteric;
5) mimicile compensatorii – conduita opusă stărilor afective; ex.: mimica dezinvoltă a timizilor, mimica pseudoironică a psihastenicilor;
- hipomimia (până la amimie):
• apare în melancolie, inhibiţie psiho-motorie, sdr. de impregnare neuroleptică, stupor, oligofrenie, demenţă, paralizia generală progresivă (scade tonusul musculaturii faciale => facies laminat sau masca paralitică);
- paramimiile (mimica neconcordantă cu stările afective):
• mimica de împrumut: expresii dirijate deliberat pentru a atrage atenţia; apare în supraestimare, mitomanie, isterie;
• ecomimia: imitarea mimicii interlocutorului; ex.: sugestibilitatea crescută din catatonie; caracterul extrem: reflectarea în oglindă (în demenţă);
• exprimă pervertirea gesturilor mimice, bizareria, manierismul, stereotipiile din schizofrenie:
o hemimimia: când un gest mimic persistă unilateral;
o neomimia: mimică bizară, corespondentul neologismelor la schizofreni;
o jargonomimia: mai multe expresii bizare neinteligibile;
o psitacismul mimic: creşterea mobilităţii incomprehensibilă şi inexpresivă;
Parakineziile:
- includ paramimiile;
- reprezintă tulburări ale conduitei motorii = pervertirea sensului şi conţinutului natural şi logic al mişcării;
- gesturile îşi pierd naturaleţea, devin nemotivate, artificiale, puerile, bizare, discordante cu stările afective, cu ideaţia, cu situaţia obiectivă;
- forme:
• manierismul: pervertirea acţiunilor comportamentale şi gestuale simple – mers artificial (sărit, săltat, dansat, în zig-zag, pe călcâie, pe vârfuri), gesturi comportamentale puerile, caricaturale (ex.: dă mâna foarte protocolar, oferă un singur deget);
• bizareria: grad ridicat de comportament manieristic, pierderea trăsăturilor logice a gesturilor şi mişcărilor;
• stereotipiile:
tendinţa de repetare a unei manifestări bizare; se manifestă în plan mimico-pantomimic (atitudini), al limbajului şi al scrisului; fixare identică a unei expresii motorii sau verbale care se succedă similar (repetiţia) sau se prelungeşte inutil şi inadecvat circumstanţelor (perseverarea); includ şi păstrarea îndelungată a unei poziţii:
o stereotipii de atitudine (akinetice): pacientul păstrează mult timp o poziţie bizară şi incomodă, obositoare, imposibil de menţinut fără antrenament pentru un om normal; ex.: într-un picior, pe vârfuri, pe călcâie, pernă psihică, cocoş de puşcă, stereotipie de atitudine a braţelor, ţinerea capului cu mâinile, semnul scării (când membrul superior ridicat pasiv coboară în trepte din cauza flexibilităţii ceroase – similar encefalitelor) – se mai numesc „contracturi cataleptice” sau „atitudini catatonice”;
o stereotipii de mişcare (kinetice, parakinetice): perseverarea unei mişcări, repetă un gest, acţiune, cuvânt, propoziţie, frază inutile, incomprehensibile, ilogice;
unii autori consideră că stereotipia = activitate motorie involuntară şi inconştientă fără conţinut ideo-afectiv, pe când alţii o consideră fixare invariabilă a gestului, atitudinii, indiferent de conţinutul ideo-afectiv;
deşi fenomenologia stereotipiilor este motorie ele au la origine un sens => automatizarea este secundară -> câştigă treptat loc dominant în conduită;
alături de negativism şi sugestibilitate apar în schizofrenia catatonică, demenţă, idioţie, imbecilitate, faza finală a delirului cronic, boala Parkinson;
ele diferă de mişcările iterative (tulburări de tonus) şi de repetiţiile verbale monotone (plângerile melancolicilor)
Exagerarea activităţii psihomotorii (tahikinezia, hiperkinezia)
- mimică mobilă, expresivă + pantomimică amplă, continuă, rapidă;
- apare în stări afective pozitive, intoxicaţii uşoare, hipomanie, manie;
- când pe fondul hiperkineziei apar neliniştea + dezorganizarea actelor motorii => excitaţie psihomotorie cu forma ei extremă – agitaţia psihomotorie;
- agitaţia psihomotorie: determinată de intensitatea, conţinutul stărilor afective, gradul de claritate a conştienţei; trebuie apreciată după coerenţa şi scopul mişcărilor; e dramatică, spectaculară, întreţinută de reacţiile anturajului; apare în:
1) impregnarea cu neuroleptice:
o akatisie: imposibilitatea de a sta liniştit în şezut, culcat sau în picioare;
o tasikinezie: tendinţa de a se deplasa încontinuu;
Cursuri an III
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
