Psiholohia muncii

Munca reprezinta totalitatea manifestarilor umane constiente, mentale si/ operationale, prin

care omul actioneaza asupra mediului, asupra lui insusi si a celorlalti oameni in vederea satisfacerii

trebuintelor, intereselor, aspiratiilor, realizarii unor scopuri etc.

Activitatea profesionala este o manifestare utila, o modalitate actionala de baza, desfasurata

intr-unul din sectoarele existentei sociale (industrie, agricultura, transporturi, comert), care asigura

sursa principala de venit necesara existentei. Activitatea profesionala nu presupune in mod

obligatoriu o calificare profesionala, ea poate sa nu fie organizata si poate sa se desfasoare fara

caracter permanent.

Ocupatia este o activitate profesionala sau extraprofesionala caracterizata prin modalitati

actionale bine definite. Ea poate avea caracter tranzitoriu sau permanent. Nu presupune calificare

profe-sionala putand fi insusita prin experienta. Nu constituie o sursa permanenta de venit.

Meseria este o activitate mai mult cu caracter practic care nu necesita in mod obligatoriu

calificare superioara.

Profesiunea este o activitate profesionala cu implicatii teoretice necesitand o calificare superioara.

Este o activitate profesionala per-manenta care presupune pregatire profesionala adecvata, practicarea ei

pe intreg parcursul vietii active implicand munca intentionata si organizata. Practicarea unei profesiuni

constituie principala sursa de venit si ofera posibilitatea realizarii persoanei pe plan profesional si social.

2. Obiectul psihologiei muncii si campul ei de probleme

Psihologia muncii se ocupa cu studiul fenomenelor si particularitatilor psihice implicate in

activitatea de munca a omului.

Psihologia muncii este stiinta care studiaza comportamentul omului in activitatea de munca.

Obiectul psihologiei muncii il constituie in linii generale: componentele psihice ale diferitelor

activitati (bagajul de cunostinte si deprinderi, aptitudinile, inclinatiile si interesele etc.) si factorii

psihologici care contribuie la sporirea productivitatii muncii (atentia si spiritul de observatie,

gandirea, memoria, inteligenta, afectivitatea, motivatia, vointa etc.).

3. Istoric al psihologiei muncii in Romania si in lume

Initial preocuparile de cercetare psihologica a muncii au fost cunoscute sub numele de

psihotehnica sau psihologie aplicata care si-au concentrat eforturile in jurul a doua mari teme:

selectia uzinala si orientarea profesionala. Ulterior studiile asupra psihologiei muncii au inceput sa

se constituie intr-un camp autonom.

Lucrarile de inceput sunt datorate lui H. Munsterberg in anii 1913, 1914 care a publicat doua

lucrari: Psihologia si eficienta industriala si Fundamente ale psihotehnicii. Pornind de la ideea ca

diferite miscari, actiuni, operatii de munca prezinta solicitari psihologice diferite, pentru a stabili

gradul de prezenta si dezvoltare a diferitelor aptitudini, au fost inventate si introduse o serie de teste,

dispozitive si aparate psihotehnice. Initiatorii acestei inovatii, la indemnul lui H. Munsterberg si J.

M. Lahy, au fost : F. Baumgarten, G. Benett, R. Bourdon, H. Ebbinghaus, W. Moede, H. Pieron etc.

Ulterior au aparut probleme legate de: orientarea si selectia profesionala, oboseala si

accidentele de munca, mutatiile sistemului om - masina, mediu industrial ceea ce a determinat

orientarea interesului si a atentiei catre aspecte ale psihologiei muncii.

Ca urmare au aparut studii psihologice inainte de al doilea razboi mondial, avandu-i ca

reprezentanti pe: E. Mayo (importanta studiilor psihosociale pentru asigurarea unui climat propice

cresterii randamentului), Bonnardel (a pus la punct o baterie