CAPITOLUL I
PROBLEME TEORETICO-METODOLOGICE ALE PSIHOLOGIEI
SOCIALE
I. REPERE TEORETICE
1. OMUL SI PROCESELE PSIHICE ÎN PERSPECTIVA PSIHOSOCIALÃ.
În conceptia prof. P. Golu (2000) în abordarea psihosociala se porneste de la douã teze:
A. Nimic nu existã în psihologia umanã care sã nu fie influentat si conditionat social.
B. Nimic nu existã în societate care sã nu aibã corespondente, componente si implicatii
psihologice.
Primul postulat se referã la faptul cã socialul participã la constructia, functionarea si dezvoltarea
proceselor psihice umane. Acest postulat presupune o analizã dinspre social spre individual.
Se stie cã omul este o sintezã bio-psiho-socialã. În acest context ne putem întreba care este
ponderea acestor variabile, cum se ierarhizeazã si cum interactioneazã în procesul conditionãrii a ceea ce
este general, particular si individual în om.
Planul general-uman (omul ca specie). La acest nivel se gasesc elementele de fond, comune
tuturor oamenilor. Este vorba despre aptitudinile generale (de a gândi, a memora, a anticipa etc.). La acest
nivel exista o psihologie de specie, care nu este o zoopsihologie, pentru cã achizitiile psihice de facturã
general - umanã nu se realizeazã nici în cadrul biologic, nici în cadrul psihologic, ci în cadrul psihosocial.
Deci, la constructia si proiectarea acestui plan participã de la început socialul. De acest plan se ocupã
psihologia generalã.
Planul particular. Capacitãtile general - umane despre care am vorbit mai sus, se impregneaza cu
continuturi concrete de culturã, vârstã, profesie, grup de apartenentã etc. care constituie planul particular.
Planul particular social are deci un continut mai bogat. El se referã la omul care trãieste într-un anumit loc,
timp, mediu, culturã. Acestea dau nastere unor psihologii particulare (de clasã, de vârstã, culturale,
profesionale etc.) de care se ocupã psihologia socialã.
Planul individual studiazã diferentele dintre indivizi care îsi pun amprenta asupra
comportamentelor. El este influentat tot de modele sociale dar ineditul sau provine din îmbinarea
psihologiei generale cu cea particularã. De acest plan se ocupã psihologia diferentialã care conferã fiecãrui
om un profil unic si irepetabil.
Aceastã analizã dinspre social spre psihologic demonstreaza cã întreaga psihologie este influentatã
si conditionatã social.
Al doilea postulat aratã cã omul nu este doar un ecou al influentei sociale ci si subiect activ care
contribuie la producerea fenomenelor sociale. El este cel ce dã nastere si pune în miscare structurile si
suprastructurile sociale.
Aceasta este o analizã dinspre psihologic spre social.
Rezumând, omul si procesele sale psihologice apar sub un dublu aspect din perspectiva
psihosocialã:
1. - omul apare ca membru al unei epoci, clase, natiuni, culturi, profesii.
- procesele sale psihologice apar ca depozitare si transformatoare ale experientei pe care o
furnizeazã toate aceste cadre sociale particulare.
Din aceastã perspectivã, sarcina cercetãtorilor din cadrul psihologiei sociale este una de
reconstituire.
2. - omul apare ca un subiect activ, cu experientã si psihologie individualã, care actioneazã si se
confruntã cu altii.
- procesele sale psihologice sunt puse efectiv în functiune, suportând influente si influentând la
rândul lor.
Din aceastã perspectivã, sarcina cercetãtorilor din cadrul psihologiei sociale este de a urmãri
dinamica reactiilor omului în interactiune (P. Golu, 2000).
2. RAPORTUL INDIVID-SOCIETATE
S. Moscovici afirma cã dacã am putea spune cã existã, pe de-o parte, individul si pe de alta,
societatea, lucrurile ar fi simple, cunoasterea unuia neimplicând cunoasterea celuilalt. Astfel, individul ar
7
putea fi redus la biologic si la psihologia de specie si atribuit psihologiei, iar societatea, pietrificatã în
institutiile sale, ar putea fi atribuitã economiei sau sociologiei. Dar, bunul simt ne aratã cã :
individul nu existã decât în cadrul retelelor sociale;
societatea nu existã decât ca un furnicar de indivizi diferiti.
El remarcã faptul cã psihologii si sociologii folosesc o grilã de lecturã binarã a faptelor si
relatiilor:
psihologii: subiect (Ego) - obiect (stimul);
sociologii: subiect (colectivitate) - obiect (o institutie, alte grupuri).
Psihologii sociali folosesc o grilã de lecturã ternarã a faptelor si relatiilor:
subiect individual (Ego) - subiect social (Alter) – obiect
Este o relatie de la subiect la subiect fatã de obiect. Relatia subiect-subiect poate fi conceputã:
static (ca simplã co-prezentã, în cazul facilitãrii sociale);
dinamic (ca interactiune, în cazul influentei sociale).
S. Moscovici recunoaste cã între individ si societate nu s-a gãsit formula de echilibru fãrã rest. Pot
exista astfel dominatii unilaterale:
dominatia indivizilor (anarhia),
dominatia societãtii (tirania).
3. DEFINITII ALE OBIECTULUI PSIHOLOGIEI SOCIALE
Definitiile clasice scot în evidentã cã omul este un stimul social si cã interactioneazã cu semenii
sãi. G. Allport afirma ca psihologia sociala examineaza si explica modul în care gândirea, sentimentele,
conduita indivizilor sunt influentate de prezenta actuala sau imaginata a altora.
Definitiile noi conservã ideea de interactiune dar scot în evidentã si ideea de cognitie socialã.
Astfel D. Myers (1990) defineste psihologia sociala ca fiind studiul conduitei umane sociale, studiul
modului cum oamenii gândesc despre ceva anume, se influenteaza si se inter-relationeaza unii cu ceilalti.
S. Moscovici defineste psihologia sociala ca stiinta fenomenelor de ideologie (cognitii si reprezentari
sociale) si a fenomenelor de comunicare.
În conceptia prof. Pantelimon Golu (2000), psihologia socialã se ocupã cu studiul
particularitãtilor psihologice ale omului ca fiintã socio-culturalã si ale conduitei sale în cadrul grupului
din care face parte, cât si cu studiul particularitãtilor psihologice de grup, colective si de masã, asa cum se
manifestã ele în totalitatea activitãtilor oamenilor, în conduitã si în trãirile lor comune, în procedeele de
comunicare dintre ei.
. Conform acestei definitii, în obiectul de studiul al psihologiei sociale pot fi incluse urmãtoarele
probleme:
trãsãturile psihologice formate la om în calitatea lui de exponent al unei epoci istorice,
orânduiri, clase sociale, natiuni, profesii, vârste, sex;
particularitãtile manifestãrii componentelor psihice ale individului (trebuinte, interese, vointã,
sentimente, atractii, deprinderi) în colective si în mase de oameni;
particularitãtile psihologice structurale ale diferitelor grupuri sociale;
procedeele de comunicare si de inter-influentare psihosocialã a individului în interiorul
grupurile si a grupurilor între ele;
particularitãtile mecanismului motivatiei conduitei indivizilor în grup si în activitatea totalã a
membrilor diferitelor grupuri;
mecanismul psihologic al reflectãrii mediului social de membrii diferitelor grupuri sociale si de
masele de oameni;
legile conduitei de grup si colective;
legile dinamicii si formãrii psihosociale a diferitelor grupuri, straturi si clase sociale.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.