Psihologie și Pedagogie

TEMA 1. Introducere în Psihologie.

ŞEDINŢA 1. Scurtă privire istorică asupra obiectului Psihologiei Militare, domenii de aplicabilitate în armată.

1. Importanţa psihologiei şi pedagogiei militare pentru instruire şi educare.

"Pentru a face ceva, trebuie să îndrăzneşti – să îndrăzneşti să gîndeşti şi să înfăptuieşti ce ţi-ai propus".

sir David STIRLING,

colonel, comandantul trupelor SAS,

II Război mondial, Marea Britanie

Bazele psihologiei militare aplicate reprezintă primul manual de psihologie militară, care înlătura lacunele în pregătirea psihologică a efectivului Armatei Naţionale a Republicii Moldova.

Manualul reprezintă o călăuză pentru comandanţi, psihologi militari, ofiţeri, studenţii facultăţilor civile antrenaţi în nobila trudă de cunoaştere şi înţelegere a personalităţii militarului şi proceselor psihice ce au loc în colectivele militare. Se deosebeşte de manualele similare prin conţinutul etnopsihologic pronunţat, în corelaţie cu fenomenele psiho-sociale contemporane. Accentul este pus pe originea psiho-socială a disciplinei militare, fenomenului agresivităţii, rolul fobiilor în viaţa masei militare. Un fapt deosebit reprezintă concepţia originii patriotismului, precum şi influenţa negativă a "conceptului mioritic" asupra mentalului social şi militar. El include 19 axiome, 2 teoreme, 4 stratageme psihologice şi maxime a personalităţilor ilustre, care dezvăluie chintesenţa concepţiei pregătirii psihologice. Scopul final al manualului este altoirea culturii psihologice şi catalizarea gîndirii militare.

Deşi psihologia ca disciplină ştiinţifică a luat naştere în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, se menţin încă multiple reticenţe asupra independenţei şi necesităţii existenţei sale, ca urmare a dezvoltării altor ramuri ale ştiinţei, creşterii numărului absolvenţilor de facultate şi uşurinţei în aplicarea şi interpretarea rezultatelor sale. Deficienţe la care se adaugă faptul că, din contră, mulţi îşi pun în ea speranţa soluţionării celor mai multe din problemele de comportament generate de stilul de viaţă al societăţii actuale.

Cu toate că psihologia militară ştiinţifică a apărut cu mai bine de opt decenii în urmă; „certificatul de naştere” a instituţiei psihologice în armată datează din anul 1939, când în armata SUA se creează Secţia de Testări Psihologice care elaborează Army General Classification Test (AGCT), instrument psihologic cu care au fost examinate, în perioada celui de-al doilea război mondial, peste 12 milioane de persoane în vederea repartizării lor pe arme şi specialităţi militare.

Biroul Serviciilor Strategice (OSS), în SUA şi Secţia Operaţiilor Speciale (SOE), în Marea Britanie, au elaborat metodologii specifice şi numeroase baterii de teste pentru selecţia personalului, punând bazele a ceea ce mai târziu au devenit Centrele de Evaluare (Assessment Centers).

Activitatea psihologilor militari nu s-a redus însă la selecţie. În egală măsură ei s-au implicat în proiectarea unor programe de instruire, în investigarea şi evaluarea atitudinilor, a motivaţiei şi moralului mai ales în luptă, în identificarea şi prevenirea/atenuarea efectelor câmpului de luptă, ale operaţiilor militare asupra personalului, în optimizarea conducerii militare etc.

Dacă la început psihologii militari şi-au desfăşurat activitatea în institute de cercetare şi în laboratoare specializate, cu timpul ei au devenit, în unele armate, o prezenţă obişnuită în ambientul militar şi chiar pe câmpul de luptă.

O etapă importantă în evoluţia instituţiei psihologice în armată o reprezintă perioada anilor ’70 - ’80, când în majoritatea armatelor occidentale au luat fiinţă structuri organizaţionale cu sarcini specifice în domeniul psihologiei.

Astfel, de exemplu, în armata germană au fost înfiinţate, în 1970, Centrul de Pregătire Morală Psihologică şi Institutul de Ştiinţe Sociale al Bundeswehrului, iar în anul 1981 a fost creată Asociaţia pentru Pregătirea Moral-Psihologică a Militarilor şi Centrul de Psihologie Militară a Bundeswehrului, care aveau ca sarcini, printre altele, cunoaşterea situaţiilor conflictuale din colectivele militare şi modul de soluţionare a acestora, motivaţia în exersarea profesiei în Bundeswehr, orientarea şi selecţia profesională, elaborarea de teste pentru verificarea psihologică în scopul stabilirii aptitudinilor pentru serviciul militar a recruţilor etc.

Structuri asemănătoare, cu sarcini similare, au fost create şi în alte armate occidentale: Serviciul de Psihologie al Armatei, în Austria, Centrul Socio-Psihologic, în Italia, Serviciul de Psihologie Militară, în Spania etc.

Pentru efectuarea cercetărilor în domeniul psihologiei militare, care au ca scop găsirea unor forme şi metode eficiente de indicare a capacităţii combative a armatei SUA, a fost creată o reţea largă de instituţii şi organisme specializate. Din cele peste 130 de institute, centre şi organe existente în SUA, 80 sunt incluse în sistemul forţelor armate.

Printre temele de cercetare cele mai frecvente, aflate pe agenda psihologilor militari, se pot menţiona: rolul factorului moral în război, motivaţia soldaţilor americani în războaiele limitate viitoare, psihologia microgrupurilor, factorul stres, starea moral-politică a forţelor armate etc.

În majoritatea ţărilor dezvoltate, activitatea psihologică se desfăşoară astăzi într-un context social şi organizaţional nou, total diferit de cel specific anilor ’70 şi chiar ’80: reducerea bugetelor militare, „declinul” accentuat al armatei de masă, schimbarea tipului de misiuni încredinţate Forţelor Armate, creşterea timpului de desfăşurare a unor misiuni, apariţia unor probleme supra-adăugate, în special a celor legate de familiile militarilor şi, în fine, existenţa unor incertitudini privind implicaţiile şi consecinţele schimbărilor din sfera progresului tehnologic, a structurilor forţelor şi a geopoliticii.

Am procedat la această scurtă introducere deoarece adesea se manifestă o înţelegere reducţionistă a sarcinilor pe care le are psihologul, imaginea stereotipă fixându-se pe aplicarea unor teste psihologice şi pe interpretarea lor („psihologul = omul cu testul”).

În realitate, psihologul este persoana calificată şi abilitată legal, care: efectuează cercetări asupra proceselor mentale; studiază comportamentele umane, individuale şi colective; aplică cunoştinţele dobândite la promovarea adaptării fiinţelor umane pe plan profesional, social, educativ; testează şi determină aptitudinile mentale; oferă consultaţii; analizează influenţa eredităţii, precum şi a factorilor sociali şi profesionali asupra mentalităţii şi comportamentului indivizilor.

Nu ne putem pronunţa dacă sintagma „psiholog militar” reprezintă o nouă profesie sau doar o ocupaţie specifică. Cert este însă faptul că specializarea în domeniu trebuie să fie mai accentuată, mai profundă, poate chiar prin forme instituţionalizate. Numai în acest fel psihologii militari pot (pentru că trebuie) să fie o forţă pozitivă şi foarte consistentă.

Orice ştiinţă ca o ramură independentă a cunoştinţelor umane îşi are obiectul său special de studiu. Psihologia studiază activitatea psihică a omului , ea este ştiinţa despre legităţile apariţiei, dezvoltării şi manifestărilor psihicului.