Psihologie judiciară

Cap.I - Normalitate - anormalitate; sanatate psihica - boala psihica

I.1. Preocupari si abordari in domeniul normalitatii si anormalitatii, al sanatatii psihice si al bolii

Dictionarul de psihologie LAROUSSE precizeaza ca normalitatea este o notiune relativa, variabila de la un mediu socio-cultural la altul si, in plus, face interesanta precizare ca "in medicina exista tendinta de a se asimila omul normal individului perfect sanatos, individ care la drept vorbind nu exista " (Sillamy N., 1995 ).

Cuvantul "normal" provine din latinescul "norma" (unghi drept) adica ceea ce nu oscileaza nici la dreapta nici la stanga, ceea ce se afla chiar in mijloc. Normalul este deci un termen calificativ implicand o valoare (ex. As vrea sa devin normal). Normalul este si un termen descriptiv indicand o medie (ex. As vrea sa fiu normal ca si ceilalti, ca toata lumea). Anomalie provine din cuvantul grec "omalos" care inseamna egal, regulat, neted. El este opus regularitatii.

O norma este ceea ce corespunde unui model comun, unei reguli; a normaliza, inseamna a impune o exigenta unei existente, unui dat care prin varietatea lui poate parea straniu sau chiar ostil.

A fi anormal este altceva decat a avea o anomalie. Anormal este un adjectiv, un termen apreciativ introducand o diferenta calitativa.

Prelipceanu D. (Tratat de sanatate mintala, vol.I), arata ca, in sens general, nevoia de normalitate deriva din, si exprima, nevoia umana de ordine. Intr-un univers entropic, omul si, cu prioritate inteligenta umana, realizeaza o functie ordonatoare. Desigur, aceasta ordonare nu poate fi facuta decat cu anumite limite deoarece emitentul normelor este prin excelenta omul, fiinta esentialmente subiectiva. Se creeaza deci paradoxul prin care omul, ca entitate subiectiva, emite norme (obiective) aplicabile propriei subiectivitati. Normele acestea vor avea obiectivitate diferita de cea care priveste materia vie supusa legilor naturii care sunt, in raceala lor statistica, cu adevarat obiective.

Acelasi autor arata ca norma, este in esenta sa, o conventie umana larg impartasita social. Ea deriva din aprecierea, din valorizarea comuna a unor stari si fapte sociale.

Amza, T. - Criminologie. Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999;

Butoi, T. - Tratat universitar de psihologie judiciara, Ed. Phobos, Bucuresti, 2003;

Butoi, T. - Victimologie- curs universitar, Ed. Pinguin Book, 2004;

Butoi, T., S. - Criminali in serie, Ed. Phobos, Bucuresti 2005;

Bogdan, S. - Criminologie, Ed. Sfera Juridica, Cluj Napoca, 2005;

Cirjan, L. - Criminalistica - Tratat, Ed. Pinguin Book, 2005;

Durnescu, I. - Manualul consilierului de reintegrare sociala si supraveghere, Ed. Themis, Craiova;

Dincu, A. - Bazele criminologiei, Ed. Proarcadia, Bucuresti, 1993;

Freud, S. - Dincolo de principiul placerii, Ed. Jurnalul literar, Bucuresti, 1992;