Psihologie cognitivă

ISTORIA PARADIGMEI

Spre deosebire de paradigma clasic simbolică, paradigma reţelelor neuronale a apărut mult mai târziu şi porneşte de la principii fundamental diferite.

Câteva tentative de introducere a reţelelor neuronale au fost înregistrate în anii 60 ai secolului 20 (de ex. Modelul perceptronului, 1958, Rosenblatt; Pitts şi McCullogh, 1943).

Criticile aduse de Minsky (1961) şi Minsky şi Selfridge (1961) au făcut ca majoritatea fondurilor de cercetare ce fuseseră alocate iniţial în această direcţie să fie redirecţionate în domenii „mai promiţătoare”.

ISTORIA PARADIGMEI (cont.)

În 1981, o echipă de cercetători de la Universitatea San Diego California, condusă de McClelland şi Rumelhart au elaborat un model de recunoaştere a paternurilor - IAM (Interactive Activation Model), bazat pe o reţea neuronală trinivelară.

În 1986 aceştia au publicat o carte de foarte mare importanţă – Parallel Distributed Processing – devenită pentru mulţi cercetători „Biblia Conexionismului”.

“MIEZUL” PARADIGMEI

Activitatea cognitivă poate fi cunoscută şi explicată prin intermediul unor modele de inspiraţie neuronală.

Informaţia este reprezentată de sistemul cognitiv uman prin valori şi patternuri de activare ale unor unităţi simple, numite „neuromimi”.

Toate aceste unităţi formează reţelele neuromimetice.

Regulile de bază din reţele sunt de modificare sau propagare a valorilor de activare.

Aceste reguli nu sunt formal-logice, ca în cazul paradigmei clasice, ci constau în ajustarea reciprocă a patternurilor de activare dintre unităţile reţelei.

ELEMENTELE REȚELEI NEURONALE

unităţile

starea de activare

regula de activare

funcţia output / ieşire

patternul de conexiuni dintre unităţi

regulile de învăţare

mediul sau ambianţa reţelei

UNITĂȚILE

Se mai numesc neuromimi (în sensul în care ele mimează doar funcţionarea neuronilor, nu şi structura lor), unităţi cognitive, noduri.

Ele preiau partea funcţională (adică salvele activatoare sau inhibitoare de impulsuri şi ideea de sinapse) a neuronilor.

Valoarea de activare este cuprinsă între [-1, +1].

Sunt două tipuri de unităţi:

unităţile vizibile (input şi output) şi

unităţile ascunse (hidden)