Psihologia personalității

1.1. Personalitatea - Definitii ale personalitatii

G.W. Allport : " Unitate a sistemelor dinamice prin care se realizeaza o adaptare originala"

R.B. Cattell : "Sistem al deprinderilor proprii subiectului care permit o previziune asupra comportamentului acestuia"

W. Stern : "Tot functional, structurat, orientat finalist, articulat intr-un sistem ierarhic de persoane"

H.S. Sullivan : "Un model de durata relativa a situatiilor periodice interpersonale, ce caracterizeaza fiinta umana".

A. Kardiner : - Personalitate de baza - ce rezulta dintr-o comunitate de cultura

-Personalitate de statut - suprapusa personalitatii de baza - rezulta din pozitia individului in sistemul social

G. H. Mead si T. Parsons: "Set de roluri si valori interiorizate"

C. L. Rogers : "Sistemul de personalitate se inchide in sine organizandu-se si se deschide spre lume obiectandu-si dimensiunile in valori"

K. Lewin : "Persoana si mediul sunt interdependente, fiecare construindu-se in functie de celalalt sau de ansamblul celorlalte".

P Popescu-Neveanu : "Macrosistem al invariantilor informationali si operationali ce se exprima constant in conduita si sunt definitorii si caracteristici pentru subiect si permit predictia comportamentului".

1.2. Nomotetic si idiografic in studiul personalitatii

Stiinta = corp de cunostinte coerente, pe baza caruia se pot explica fenomenele din domeniul propriu si se pot emite predictii.

Psihologia - are ca domeniu de studiu psihicul uman, fenomen extrem de complex, plurideterminat.

Scopul ei - cunoasterea comportamentului uman, explicarea lui, predictia.

Caile de atingere a scopului in domeniul personalitatii :

1. Abordarea nomotetica = gasirea legitatilor, a invariantilor comuni tuturor oamenilor, unor grupuri mai largi/restranse, a structurilor, mecanismelor, care determina adaptarea unica, originala la mediu; care sunt cauzele diferentierilor interumane in domeniul receptiei, prelucrarii informatiei, a rezonantei afective.

In limba greaca ,,nomos"; ,,thetikos'' = promulgare

2. Abordarea idiografica - ceea ce este singular, unic, irepetabil; determinarea trasaturilor individuale ce nu pot fi subsumate unei categorii (nume generic); caracter strictdescriptiv si nu explicativ.

In limba greaca ,,idios'' = propriu, particular, special; ,,grafein'' = descriere.

1.3. Elementele structurale ale teoriilor despre personalitate

Elemente comune ale teoriilor: viziunea asupra nucleului si periferiei personalitatii

Nucleul

- ceea ce este comun tuturor oamenilor

- atribute constante de-a lungul vietii

- atribute ce exercita o influenta larga asupra comportamentului

Periferia : - atribute relevante numai intr-o anumita proportie, intr-un context dat.

Ex : Nucleul : - entitati structurale comune: agresivitate, sexualitate (potentiale)

- exista la toate persoanele

Periferie : - trasaturi concrete, tipuri (grup de trasaturi)

- modul de transpunere a potentialului in real

- permite inelegerea diferentelelor intre ele.

Distinctia nucleu - periferic: partial superpozabila cu nomotetic/idiografic.

Reprezentare schematica a partilor unei teorii a personalitatii (Maddi)

Enunturi referitoareTendinta nucleului : orientarea

la nucleuNucleugenerala a vietii Caracteristicile nucleului : entitati structurale comune (anterioare invatarii: instincte, motive, idealuri)

DezvoltareInteractiunea tendintelor si

caracteristicilor nucleului in lumea inconjuratoare (parintii,

ceilalti, societatea). Enunturi

referitoare la natura societatii.

PeriferieTipologii : stiluri de viata sau

Tiporientari generale care pot fi produse ale invatarii

Caracteristici periferice concrete:

cpccele mai mici unitati invatate ale personalitatii, organizate in tipuri (ex : incapatanare, zgarcenie)

dc

Date concreteIdei, sentimente, actiuni care au o anumita constanta la nivel individual si il disting pe acesta de ceilalti.

7.2.Abordarea psihanalitica - Sigmund Freud (1856 - 1939)

2.1. Nucleul conceptiilor psihanalitice: instinctul ca forta propulsiva a personalitatii

Mintea

- functioneaza prin utilizarea energiei

- aceasta difera ca forma, dar este o energie derivata din energia nervoasa a organismului

- energia ,,fizica'' influenteaza mintea prin intermediul ,,instinctului'' - veriga de legatura.

Instinctul (impuls, in viziunea lui Freud)

- este reprezentarea mintala a stimulilor de origine corporala (interna)

- el este forta propulsiva a personalitatii care energizeaza si directioneaza comportamentul

- este o forma transformata a energiei fiziologice care conecteaza trebuintele corporale cu ,,dorintele mintii''.

Trebuintele = stimuli instinctuali reprezentati mental

Scopul instinctului = reducerea tensiunii prin satisfacerea trebuintei, ce duce la restabilirea echilibrului

- aceasta este viziunea homeostatica a personalitatii.

Instinctele vietii servesc supravietuirea speciei, a individului si sunt totodata orientate spre crestere si dezvoltare.

Libido - cel mai important instinct (libidinal) pentru dezvoltarea personalitatii este instinctul sexual.

Instinctul sexual - in sens larg, este cel care include domeniul erotic dar si sexualitatea in sensul sau cel mai larg.("eros")

- fiinta umana este in permanenta cautare a placerii, deci este necesara inhibarea sau suprimarea dorintelor sexuale.

Instinctele mortii - omul are o dorinta inconstienta de a muri - ,,thanatos''

Impulsul agresiv

- este o expresie a instinctului mortii, distrugerii

- poate fi orientat spre - exterior

- interior

- trebuintele de a distruge, a cucerii, a ucide sunt la fel de importante ca si

sexul.

2.2. Structura personalitatii : Sine, Eu, Supraeu

In faza initiala, S. Freud distinge 3 niveluri ale psihismului uman: constient, inconstient, preconstient.

Constientul

- cuprinde aspectele sesizabile ale functionarii psihice la un moment dat

- reprezinta o zona restransa a psihismului, ca varful unui aisberg.

Inconstientul

- cuprinde instinctele, dorintele care energizeaza si directioneaza comportamentul

- concept central al teoriei lui S. Freud

- un depozit energetic inaccesibil constientizarii

Preconstientul (subconstient) - depoziteaza toate informatiile (senzatii, perceptii, idei) de care nu suntem constienti la un moment dat, dar pe care le putem constientiza cu usurinta; "traficul'' intre constient si preconstient este permanent si in ambele sensuri.

Ulterior, S. Freud revizuieste aceste 3 notiuni si le inlocuieste cu 3 componente structurale ale personalitatii: Sine, Eu, Supraeu.

Sinele:

- este cel mai vechi sistem al personalitatii aflat la originea celorlalte

- corespunde inconstientului, cu deosebirea ca inconstientul mai cuprinde si unele aspecte ale Supraeului si Eului

- este rezervorul de instincte

- contine ,,energia psihica totala''- libidoul, si este singura sursa energetica.

- este orientat spre satisfacerea trebuintelor corporale (organice).

- opereaza conform principiului placerii (evitarea suferintei si cautarea placerii)

- tinde sa reduca tensiunea prin satisfacere imediata, netolerand amanarea placerii

- este o structura primitiva, insistenta, egoista, amorala, nesabuita

1. Allport, Gordon W., Structura si dezvoltarea personalitatii, EDP, Bucuresti, 1981

2. Birch, Ann, Haywvard, Sheila, Diferente interindividuale, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1999

3. Golu, Mihai, Dinamica personalitatii, Ed. Geneze, Bucuresti, 1993

4. Golu, Mihai, Fundamentele Psihologiei, vol.II, Ed. F.R.M., Bucuresti, 2004

5. Zlate, Mielu, Eul si Personalitatea, Ed. Trei, Bucuresti, 2002

6. Zlate, Mielu, Fundamentele Psihologiei, Ed. Prohumanitate, Bucuresti, 2000