Psihologia Muncii

Tema 1 OBIECTUL ŞI METODELE PSIHOLOGIEI MUNCII

Conceptul de muncă

Premise teoretice şi practice ale psihologiei muncii

Obiectul psihologiei muncii

Metode şi tehnici de investigare

Domenii şi metode de şi intervenţie

1.1. Conceptul de muncă

o formă fundamentală a activităţii umane, finalizată prin produse materiale sau spirituale.

activitate transformatoare exercitată asupra unui obiect (material sau spiritual), care are mai multe dimensiuni:

dimensiune teleologică - activitatea este orientată spre un scop, desfăşurată conform unui plan ();

dimensiunea praxiologică – utilizare de unelte, algoritmi de operare;

dimensiunea axiologică - omul, procesul şi produsul muncii sunt raportate la un sistem de valori determinate istoric:

dimensiunea socială şi economică - munca presupune cooperarea şi schimbul, anumite modalităţi de organizare socială şi economică, conotaţia de obligatoriu rezultată din relaţiile de muncă;

dimensiunea educativă - acţiunea transformatoare în procesul muncii se exercită şi asupra omului, care dobândeşte noi abilităţi şi cunoştinţe, învaţă noi roluri, dobândeşte noi statusuri sociale, învaţă noi motive, îsi dezvoltă voinţa, dobândeşte autonomie, îşi dezvoltă şi îşi afirmă personalitatea pe plan social.

Variabile care acţionează asupra performanţei în muncă

1.2. Premise teoretice şi practice ale psihologiei muncii

Dezvoltarea industriei

Necesitatea economică a creşterii productivităţii

Specializarea muncii

Reorganizarea muncii după criterii raţionale

Reconsiderarea rolului omului în procesul muncii

Compatibilizarea om-muncă prin:

A. Adaptarea muncii la om

B. Adaptarea omului la muncă

C. Adaptarea omului la grup.

A. Adaptarea omului la muncă

Modalităţi de adaptare: selecţie, repartizare, orientare, formare profesională

H. Münsterberg (1913), care a conceput probe psihologice de selecţie pentru diverse profesiuni (ofiţeri de marină, vatmani, telefoniste).

Aceste probe erau concepute în concordanţă cu solicitările specifice, fiind de fapt “probe de lucru” simplificate.

Primul război mondial selecţia recruţilor pentru diferite arme.

Între cele 2 războaie mondiale – primele laboratoare de psihologia muncii în România: transporturi urbane şi feroviare, aviaţie.

Al doilea război mondial a orientat selecţia spre o nouă ramură de activitate militară: spionajul şi diversiunea. Psihologii au înţeles importanţa personalităţii – criteriu de selecţie.

B. Adaptarea muncii la om

Punct de plecare: Ford şi organizarea raţională a muncii în industria automobilelor

F.W.Taylor - “Principiile managementului ştiinţific” (1911) - a încercat să simplifice operaţiile, să găsească modalitatea optimă de a realiza o activitate.

Operaţiile au fost divizate pe posturi de muncă organizate în flux.

Fiecare lucrător executa o singură operaţie, în modul cel mai eficient posibil, (economie de mişcări şi timp)

Se reduce timpul de execuţie şi timpul de formare la locul de muncă.

Soţii Gilbreth (el inginer şi ea psiholog) au introdus tehnicile analiză a mişcării (fotografierea şi filmarea operaţiilor) urmărind raţionalizarea mişcărilor, eliminarea celor inutile (economia de mişcări) şi folosirea rezultatelor în instruirea optimă a lucrătorilor (1917).

Psihologia inginerească a apărut din necesitatea de a studia limitele biologice şi psihologice ale omului obişnuit şi adaptarea caracteristicilor constructive ale echipamentelor tehnice (aparate de măsură, semnalizare, comenzi - formă şi amplasare) la aceste posibilităţi.

De asemenea au fost studiate situaţiile critice (accidente, greşeli, oboseală) şi componentele tehnice au fost reproiectate pentru a reduce aceste fenomene.

C. Adaptarea omului la grup

Reacţie la consecinţele deseori neplăcute ale managementului ştiinţific “timpuriu” (sentimentul de depersonalizare şi alienare produs de excesiva automatizare a mişcărilor din organizarea tayloristă a muncii)

Orientare spre aspectele subiective ale muncii: moralul, motivaţia şi satisfacţia, relaţiile interpersonale.

Uzinele General Electric de la HAWTHORNE - George Elton Mayo şi sociologul Fritz Roetlisberger

Efectul Hawthorne se referă la orice efect neintenţionat determinat de atenţia dată subiecţilor într-un experiment şi explică cauzele pentru care schimbările produc o creştere iniţială a productivităţii urmate de o revenire la vechiul nivel.