Psihologia Familiei

Tema: Psihologia familiei ca ştiinţă

1. Istoria dezvoltării relaţiilor conjugal-familiale

2. Teorile sociologice privind familia

- Despre individualizare

- Teoria schimbului

- Teoria interaţiunii simbolice

- Teoria dezvoltării familiei

- Teoria conflictului

1. Istoria dezvoltării relaţiilor conjugal-familiale

În cadrul evoluţiei istorice , privind structura familiei se disting cîteva etape:

Prima etapă din antichitate pînă la jumătatea sec. XIX. În această etapă predomină familia monogamă. Ea era considerată ca prototopul societăţii iar societatea ca o familie lărgită. Filosofii şi istoricii (Rousseau, Kondorset, Hegel, Kant) deduceau relaţiile sociale din familie, făcînd scheme teoretice în care nu era loc pentru analize comparativ istorce.

A doua etapă da la jumătatea sec. XIX pînă la începutul sec. XX. În această perioadă de studiere a familiei sau ocupat antropologii şi etnografii. Ei se bazau pe material empiric, acumulat în timpul cercetărilor şi observărilor de pe teren a societăţilor primitive. Modele teoretice au fost înlocuite cu cele factologice. Au loc întocmirea conceptuală a socilogiei familiei pe prim plan fiind noţiunile antropologice care şi-au păstrat însemnătatea pînă în prezent.

Pentru prima dată Iogon Iacob Bahofen (1815-1887) a dezminţit schema teoretică a familiei cu lucrarea sa „Dreptul matern” – 1861, şi a pus începutul studierii istoriei familiei şi problemei matriarhatului.

Aceată situaţie poate fi rezolvată pe două căi:

1. Acapararea femeilor din alte grupuri (exogomia)

2. Poliandria

În cazul exogamiei şi poliandriei femeia locueşte cu rudele bărbatului astfel este supusă lui. Iar în cazul în care relaţiile de rudenie se pot stabili numai după mamă, îşi face apariţia dreptul matern.

2. Teorile sociologice privind familia

Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale biologica, psihologica, socioculturala, economica si politica apartine familiei, coexistentei barbatului si a femeii, a relatiilor dintre ei, a relatiilor cu copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umana, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evolutia si continuitatea vietii sociale, iar istoria evolutiei familiei nu este altceva decat istoria dezvoltarii si modificarii rolurilor conjugale.Familiile din societatile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformari profunde. Schimbarile care au intervenit in interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente. Familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a valorilor nationale. Ea este una din cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvantului) segmente ale societatii. Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibila la toate transformarile petrecute in societate

Familia – celula de bază a societăţii, constituită din soţ, soţie şi descendenţii săi

Familia, casatoria si rudenia au constituit un camp de investigatie privilegiat pentru antropologia culturala si sociala, cercetarea in acest domeniu aducand o contributie importanta la dezvoltarea teoriei si aparatului conceptual al acestei mai "tinere" discipline din campul stiintelor socio-umane. Spre deosebire de sociologie, care se focalizeaza mai mult asupra familiei si mai putin asupra rudeniei, in antropologia culturala si sociala familia, constituirea si consacrarea acesteia prin rituri special instituite - casatoria si sistemele de rudenie sunt aproape de nedisociat.

Asupra acestei distinctii dintre sociologie si antropologie in abordarea familiei, sa retinem deocamdata explicatia pe care o aduce C.C. Harris in prefata lucrarii sale despre relatiile de rudenie: "Cand am fost invitat sa contribue cu un volum despre relatiile de inrudire ( ), prima mea reactie ca sociolog al familei, a fost sa sugerez ca un antropolog ar fi cel mai potrivit pentru redactarea unui asemenea volum. Acest raspuns este relevant pentru relatia istorica dintre disciplinele sociologiei si antropologiei. Studiul inrudirii este o activitate nobila, aflata in centrul disciplinei antropologice, unde ocupa o pozitie corespunzatoare studiului stratificarii din sociologie. Sociologia nu studiaza relatiile de rudenie, ci "familia". In timp ce studiile asupra familiei au dobandit, recent, o noua dimensiune datorita gandirii feministe si interesului aratat de "noua dreapta" problemelor familiei, ele raman o activitate relativ modesta in cadrul sociologiei iar efectul afirmarii lor actuale a fost diminuarea interesului privitor la familie ca grup inrudit si deplasarea atentiei asupra relatiilor de gen, adica asupra relatiilor conjugale, in cadrul caminului.

In comparatie cu familia de tip traditional, cea moderna a suferit pierderi similare si in ceea ce priveste alte functii familiale decat cea economica sau culturala. De exemplu, asigurarea protectiei membrilor si asumarea responsabilitatii juridice colective pentru comportamentul legal sau ilegal al acestora, cu alte cuvinte functia etico-juridica a familiei a fost, de asemenea, cedata instantelor extrafamiliale.

Pe de alta parte, responsabilitatea familiala colectiva a fost inlocuita cu responsabilitatea individuala. Familia nu mai raspunde pentru crimele comise de un membru al sau; pe de alta parte, recompensele sociale pentru o conduita adecvata revin tot individului, reflectandu-se doar indirect asupra familiei. Functia de protectie a familiei, complementara celei de asigurare a unei normativitati specifice, a fost, de asemenea, asumata de stat si de alte agentii nefamiliale sau suprafamiliale

Despre individualizare

Slabirea fortei integratoare a familiei se accentueaza pe masura ce trecem de la un mediu traditional spre unul modern. Acest lucru duce la pierderea controlului exercitat de familie si a puterii de reglementare a comportamentului membrilor sai si a condus la declinul interactiunii directe si al activitatilor colective ale membrilor. In cadrul distributiei clasice a autoritatii famiiale, interesele si functiile familiei ocupa intotdeauna primul loc in importanta, cele ale individului ramanand pe locul secund.

Membrii familiei interacţionează perpetuu între ei, dar prin intermediul imagi¬nilor, al percepţiilor reciproce, al felului în care se definesc unul pe altul. Viaţa de familie este rezultatul acestei mereu construite-reconstruite realităţi simbolice. Suntem astfel, de fapt, în paradigma interacţionalismului simbolic, cu varianta lui mai elaborată, etnometodologia

Diferenta fata de aceasta din urmă - în abordarea pe care o discutăm – este accentul pus pe principiul metodologic de a înregistra în stadiul familiei reprezentările despre propria familie a tuturor membrilor ei şi de a vedea în ce măsură sunt visuale imaginle individuale