Psihologia educației

Definirea psihologiei. Istoricul cunoaşterii psihologice

Psihicul ca obiect de studiu al psihologiei

Clasificarea fenomenelor psihice

Metodele de cercetare a fenomenelor psihice. Legile fenomenelor psihice

Definirea psihologiei.

Istoricul cunoaşterii psihologice

Psihologie =(gr.) psyché (suflet) şi logos (cunoaştere, teorie, ştiinţă)

Psihologia este ştiinţa care studiază fenomenele psihice.

- Ştiinţa care studiază psihicul (procesele, însuşirile şi mecanismele psihice) utilizând un ansamblu de metode obiective, în vederea desprinderii legităţilor lui de funcţionare, cu scopul cunoaşterii, optimizării şi ameliorării existenţei umane.

Psihicul ca obiect de studiu al psihologiei

Psihologul român M. Zlate (2000) propune pentru conceptul de psihic o definiţie de tip caracterizare, care inventariază principalele trăsături definitorii ale psihicului:

1. Dacă raportăm psihicul la interacţiunea universală a lucrurilor, acesta apare ca fiind un caz particular al acestei interacţiuni, adică psihicul este o formă, o expresie, o modalitate superioară a vieţii de relaţie.

2. Dacă raportăm psihicul la materie, la substratul lui material (creierul), atunci psihicul apare ca fiind un produs, un rezultat al materiei nervoase superior organizate, adică psihicul este o funcţie a creierului.

3. Dacă raportăm psihicul la realitatea înconjurătoare naturală, la lumea obiectelor şi fenomenelor fizice din natură, rezultă că psihicul este o reflectare subiectivă a realităţii obiective.

4. Dacă raportăm psihicul la realitatea socială, la lumea oamenilor, atunci psihicul ne apare ca fiind un fenomen condiţionat şi determinat social - istoric şi social – cultural.