Psihologia Copilului și Adolescentului

CURS 4 – COPILĂRIA MICĂ (0 – 2 ANI)

Repere generice ale dezvoltării

Prima copilărie reprezintă etapa trăirii experienţelor de viaţă primare, curente.

Este perioada expansiunii subiective, când achiziţia mersului nu îi conferă copilului doar mobilitate, ci şi independenţă în cunoaştere şi acţiune.

extindere a câmpului de experienţe

extindere a repertoriului de senzaţii şi acţiuni a copilului

lumea concretă devine permeabilă

Peste universul îngust şi redus al manipulărilor se suprapune, treptat, universul explorării.

I. Dezvoltarea fizică a copilului nu este un simplu proces de creştere, ci o succesiune de creaţii, de formaţiuni noi care apar şi evoluează.

ritmul creşterii este foarte intens, cu o uşoară încetinire spre limita superioară a etapei.

creşterea este rezultatul interacţiunii copilului cu mediul său, iar bebeluşii învaţă făcând („lerning by doing”).

La 4 luni, aspectul copilului este dolofan

- are loc o creştere în greutate şi înălţime

- lungimea corpului creşte cu o treime

- greutatea se triplează.

- cresc simţul văzului şi al auzului, fapt care permite achiziţia coordonării ochi-mână, pentru o mai mare precizie în atingerea şi apucarea obiectelor.

- apar primele erupţii dentare

- are loc adaptarea copilului la rutina familiei, la ciclurile de somn zi-noapte şi la ciclurile de hrănire.

La 8 luni

- se accentuează creşterea în greutate şi în înălţime

- copilul are cel puţin 2 dinţişori

- începe să exploreze mediul înconjurător

- apar primele cuvinte în vocabularul lui: mama, tata.

La 12 luni

- copilul e de 3 ori mai mare decât la naştere

- se îmbogăţeşte vocabularul

- apar primele alegeri şi preferinţe (chipuri, persoane, jucării)

- se observă o mai mare deschidere către noi experienţe.

La 18 luni

- copiii sunt aşa-numiţii „tropăitori”: merg, ţopăie, sar, aleargă

- încep să se însuşească primele deprinderi de autoservire – copilul învaţă să mănânce sigur, să se spele pe mâini, să-şi tragă hainele, etc.

II. Motricitatea

III. Dezvoltarea cognitivă

Trecerea de la simţuri la înţelegere se realizează treptat, prin activismul şi curiozitatea exploratorie ce-i caracterizează pe copii

organizarea şi reorganizarea înţelegerii lumii, oamenilor, obiectelor

capacitatea de înţelegere a realităţii, determinată de interacţiunea dintre maturizarea biologică şi experienţele acumulate

trecerea de la simpla receptare a informaţiilor, la interpretarea şi categorizarea lor.