Psihologia dezvoltarii este ramura psihologiei care se ocupa de studiul dezvoltarii umane, al modificarilor cantitative si calitative de la nastere pana la batranete.
Pana de curand majoritatea studiilor de psihologia dezvoltarii s-au centrat pe copilarie si adolescenta. Motivul acestei orientari a fost unul obiectiv si anume, cele mai profunde modificari au loc la aceste varste. Interesul pentru cercetarea caracteristicilor varstei adulte si a senectutii a aparut dupa al II-lea razboi mondial (Birch, 2000). In definirea domeniului psihologiei dezvoltarii conceptele cele mai des folosite sunt cele de dezvoltare umana, modificari cantitative si modificari calitative.
Dezvoltarea umana este caracteristica intregii vieti, de la nastere pana la senectute, desigur cu ritmuri diferite de evolutie. Este un proces dependent de datele ereditare/innascute si de conditiile de mediu, social, cultural. In prima parte a vietii, in copilarie si adolescenta, se constata modificari corelative varstei, ordonate, cumulative si directionate. Incepand cu varsta adulta modificarile indeplinesc aceleasi caracteristici dar cu un ritm mai lent.
Schimbarile ordonate semnifica o evolutie secventiala si logica, fiecare pas fiind sustinut de transformarile anterioare si formand baza transformarilor evolutive ulterioare.
Schimbarile cumulative se definesc prin faptul ca fiecare etapa include toate caracteristicile etapelor anterioare la care se adauga o serie de noi trasaturi rezultand un nou profil.
Schimbarile directionate se refera la faptul ca dezvoltarea este un proces constant evolutiv, de la simplu la complex.
Modificarile cantitative sunt transformarile vizibile si masurabile, cum ar fi inaltimea, greutatea, vocabularul, dar si cresterea numerica a abilitatilor si caracteristicilor de personalitate. Abilitatile, comportamentul, capacitatea de intelegere a adultului sunt prezente intr-o forma potentiala din copilarie si evolueaza congruent si sistematic pe parcursul vietii. Spre exemplu, schimbarile in structura inteligentei: in copilarie inteligenta consta in principal in achizitiii de informatii - de concepte, in adolescenta asistam la structurarea si dezvoltarea capacitatilor de abstractizare si generalizare, capacitatea de a opera cu concepte morale.
Modificarile calitative sunt mult mai complexe, sunt non-evidente si mai dificil de "masurat". Schimbarile calitative se refera la transformarea abilitatilor si caracteristicilor de personalitate, ele sunt modificari ale interioritatii.
Un exemplu de modificare calitativa, poate fi surprins in jocul copiilor. Sa ne imaginam un copil de sase luni care se joaca cu mama sa ea are an mana o baveta pe care o ascunde in palma dupa care o arata copilului, iar o ascunde in palma s. a. m. d. La inceput copilul se uita la mama cu seriozitate si uimire, dupa care ii smulge bavetica din mana o cerceteaza cu atentie si o baga in gura. Un alt copil de 10 luni in aceeasi situatie de joc va rade de cate ori mama ii arata bavetica si incearca si el sa o ascunda in pumnul mamei pentru ca aceasta sa reia jocul.
Putem presupune ca reactiile diferite se datoreaza unor caracteristici temperamentale sau evolutiei proceselor cognitive. Este posibil ca primul copil sa fie serios si curios, atat la 6 luni, cat si la oricare alta varsta. Lafel cum putem presupune despre al doilea ca este vesel si ca va fi un adult vesel.
Pe de alta parte Glick, 1994, Kitchener, 1983, Overton, 1998, studiind caracteristicile celor doua varste concluzioneaza asupra unor diferente esentiale, la 6 luni copii au capacitatea de reprezentare formata si ca urmare isi pot recunoaste mama, dar au abilitatile manuale necesare pentru a apuca un obiect, rade in anumite situatii dar rasul ca manifestare de bucurie este relativ rar. Un copil de 10 luni are o serie de abilitati in plus. Din punct de vedere cognitiv el poate diferentia mama de obiectul cu care aceasta se joaca (are reprezentarea mamei si a obiectului), intelege relatia dintre mama si obiectul jocului, pe care-l poate imita provocand situatii generatoare de bucurie. Acest exemplu ne permite sa sustinem ca diferenta de reactie tine de dezvoltarea cognitiva si mai putin de temperament.
Schimbarile calitative se realizeaza prin reorganizari comportamentale, copilul de 10 luni dispune atat de abilitatile cognitive si motrice ale celui de 6 luni, dar si de altele noi - capacitatea de a organiza informatia si de a actiona consonant cu aceasta, ceea ce semnifica existenta unei forme primare a capacitatii de anticipare.
Asadar, dezvoltarea umana poate fi definita ca o succesiune de schimbari continue si
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
