Psihiatria Copilului și Adolescentului

- Prezentarea manierei de abordare clinica a copilului, diferentiat, in functie de varsta.

- Definirea normalitate-anormalitate psihica raportata la varsta, sructurari dizarmonice de personalitate.

- Studiul tulburarilor principale ale functiilor psihice cu particularitati legate de varsta.

- Abordarea bolilor psihice ale copilului si ale tulburarilor "de marginalitate", din perspectiva etiopatogenetica, incadrare nozografica in conformitate cu criteriile diagnostice recunoscute astazi in plan international (clasificarea europeana ICD-10 si cea a psihiatrilor americani DSM IV), tablou clinic, diagnostic diferential, evolutie, prognostic.

- Discutarea metodelor actuale de preventie a tulburarilor psihice ale copilului si adolescentului, a principiilor de tratament (farmacologic si psihoterapie), si a posibilitatilor de orientare scolara si profesionala, de reinsertie sociala.

CURSUL DE PSIHIATRIE A COLPILULUI SI ADOLESCENTULUI ESTE OBLIGATORIU.

TEMELE MAJORE DE CERCETARE IN CADRUL DISCIPLINEI DE PSIHIATRIE A COPILULUI SI ADOLESCENTULUI SUNT:

a. Adolescentii si drogurile (educatie sanitara in scoli, consiliere, dezintoxicare, postcura si reintegrare sociala). Grupul de cercetare este format din:

- Coordonator: Conferentiar Dr. Felicia Iftene,

- Membri: Sef de lucrari Dr. Viorel Lupu, Asistent univ. Simina Alexa, Preparator Bianca Andreica.

b. Sindromul atentional deficitar hiperactiv-hiperkinetic. Grupul de cercetare este format din membrii catedrei de Psihiatrie a copilului si adolescentului UMF Cluj si cei ai catedrei de Psihologie UBB Cluj.

PROGRAMA ANALITICA

1. Particularitatile examenului clinic si paraclinic in psihiatria copilului si adolescentului

2. Particularitati psihopatologice generale la copii si adolescenti

3. Somnul si tulburarile de somn la copii si adolescenti

4. Anorexia mentala si bulimia

5. Tulburarile nevrotice ale prescolarului si scolarului mic

6. Tulburarile nevrotice in pubertate si adolescenta

7. Enurezisul

8. Tulburari de conduita. Delincventa juvenila

9. Sindromul atentional deficitar

10. Autismul infantil si Tulburarile pervazive de dezvoltare

11. Tulburari afective

12. Insuficienta psihica primara si secundara.

13. Comportamentul adictiv

14. Abuzul asupra copilului si adolescentului

CALENDARUL DISCIPLINEI:

- SEMESTRUL I AN UNIVERSITAR 2002-2003, 14 SAPTAMANI, INCEPAND CU 01.10.2002.

- EXAMEN SCRIS IN SESIUNEA IANUARIE-FEBRUARIE 2003.

- LA SFARSITUL LUNII NOIEMBRIE SI IN PRESESIUNE SE ORGANIZEAZA INTALNIRI (CONSULTATII) CU STUDENTII, IN CARE SE VOR PREZENTA INREGISTARI VIDEO, DISCUTATE ULTERIOR, CONFORM MATERIALULUI DIN CURSUL SCRIS.

PERSOANE DE CONTACT: seful de disciplina este disponibil pentru solicitarile studentilor, la adresa de internet indicata.

PARTICULARITATI ALE EXAMINARII CLINICE SI PARACLINICE IN PSIHIATRIA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

OBIECTIVE:

- Insusirea tehnicii de intervievare a parintilor si copiilor

- Cunoasterea manierei de examinare clinica a copilului si adolescentului

- Examinari paraclinice uzuale, cu justificarea utilitatii lor

- Stabilirea diagnosticului multiaxial

Examinarea psihiatrica incepe totdeauna cu o scurta observatie la internare (sau anterioara consultului), urmata de interviu (anamneza), examenul psihic, examenul clinic general, examenul neurologic, testarea psihologica, examinarea electroencefalografica si alte examinari paraclinice, in functie de situatie, menite sa clarifice diagnosticul. Daca starea clinica a bolnavului este amenintatoare de viata si suntem in fata unei urgente, vom incepe consultul cu examenul somatic.

Anamneza. Interviul constituie tehnica de baza a psihiatriei. Datele anamnestice se culeg din mai multe surse: apartinatori (mama, tata, bunici, frati), vecini, colectivitate (gradinita, scoala), autoritati, pacient. Ancheta sociala efectuata de asistentul social aduce date cu semnificatie din teren.

Intervievarea parintilor se face, de regula, in absenta copilului. Plangerile apartinatorilor nu sunt simptome strict obiective, ci pot fi expresia unor relatii necorespunzatoare intre parinti si copii, sau atitudini structurate ale minorilor fata de un mediu impropriu. Parintii copiilor cu tulburari psihice se simt adesea vinovati sau responsabili pentru dezvoltarea copilului lor, pentru dificultatile lui emotionale sau comportamentale. In acest sens, psihiatrul culege odata cu interviul parintilor si datele necesare stabilirii trasaturilor caracteriale ale lor, pentru ca, ulterior, sa-si completeze informatiile cu cele furnizate prin intermediul anchetei sociale, de scoala, vecini, autoritati.

Stiles si colab. (1979) au aratat ca la consultatiile medicale initiale este de dorit ca medicii sa incurajeze pacientii si familia sa-si spuna mai intai povestea in modul lor propriu, aceasta discutie libera fiind urmata de interviul sistematic, cu intrebari tintite. In timpul raportului liber al parintilor, medicul poate influenta ceea ce parintii spun, doar prin felul cum asculta, aratand interes sau incurajand. Chestionarea sistematica este superioara abordarilor mai putin structurate cand scopul este explorarea unui camp predefinit. Este important modul in care medicul pune intrebarile, atat in faza de raport spontan, cat si mai tarziu, in chestionarea sistematica.

Pe langa datele generale, de stare civila, trecute obligatoriu in foaia de observatie a copilului (nume, prenume, sex, data nasterii, domiciliu, acte de identitate ale parintilor, data internarii, diagnosticul de trimitere si caracterul lui de urgenta, cine trimite cazul - unitate, medic, grup sanguin al copilului, posibil alergic la ), inaintea interviului vom consemna o scurta observatie la internare a pacientului.

Ulterior, anamneza se centreaza pe motivele aducerii minorului la medic si pe istoricul bolii actuale, cuprinzand data si istoricul debutului, circumstantele aparitiei, evolutia simptomelor pana in prezent, tratamente si internari anterioare, posibile corelatii etiologice. Se cerceteaza apoi in amanunt structura familiei: membrii familiei in ordine cronologica (bunici, parinti, copii, frati, surori), varsta, grad de instruire, ocupatie, consum de toxice, stare de sanatate, profil psihologic (emotional, cognitiv, comportamental). Locuinta (cu conditiile de locuit) oglindeste nivelul de trai al familiei: numarul camerelor raportat la numarul de persoane, anexe, stare igienico-sanitara, amplasarea locuintei, ambianta, poluare, folosinta personala sau comuna cu alte persoane. Antecedentele heredo-colaterale sunt deseori semnificative in bolile cu potential de transmisie genetica, sau in cele contagioase; patologia cronica a parintilor poate intretine in familie o stare de conflictualitate, culpabilizari si resentimente; la fel, internarile celor apropiati, iminenta pierderii lor, pot marca individul si pot genera psihogenii. Antecedentele personale fiziologice aduc date despre modul cum a decurs sarcina cu copilul in cauza (disgravidii, iminente de avort, tratamente ale mamei in perioada de graviditate), al catelea copil este si din a cata sarcina, cum a fost nasterea (la termen, prematura, eutocica, forceps, cezariana), greutatea la nastere, scor Apgar, icter neonatal, alimentatie, dezvoltare neuropsihica, instalarea controlului sfincterian, vaccinari si vitaminizari. Suferinta ante, perinatala poate explica un anumit gen de patologie, sau poate purta raspunderea pentru vulnerabilitatea psihica a copilului. Icterul nuclear, prin modificarile organice induse in nucleii bazali genereaza vulnerabilitate in sistemul extrapiramidal si predispozitie pentru ticuri, balbism. In privinta instalarii controlului sfincterian, Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca varsta limita 5 ani pentru fetite si 6 ani pentru baieti, dincolo de care vorbim de enurezis. Dezvoltarea neuropsihica va fi apreciata cu grija, stiut fiind ca parametrii dezvoltarii psihomotorii sunt numai valori statistice medii; cum fiecare copil este o realitate unica, aprecierea semnificatiei devierilor de la norma a valorilor acestor parametri se face corect numai luand in considerare intregul context al datelor clinice si anamnestice disponibile, ca si dinamica evolutiei lor. La fete se va insista asupra datei aparitiei primei menstruatii, cicluri menstruale (inclusiv ultimul, cu data precisa), dismenoree, meno, metroragii; in evolutia psihozelor endogene, anorexiei mentale, exista perioade de amenoree secundara. In unele boli cromozomiale (sindromul Turner), sau metabolice (deficit de 21 hidroxilaza), amenoreea este primara; la fel, in unele forme ale retardului psihic sever / profund, ca expresie a nedezvoltarii generale, ciclul menstrual nu se instaleaza. Alteori, intarzierea in aparitia menarhai poate fi o varianta a dezvoltarii. O atentie deosebita se va acorda antecedentelor personale patologice: distrofie, boli acute sau cronice, traumatisme, interventii chirurgicale, convulsii, consum personal de toxice (aurolac, alcool, tutun), stari comatoase, suferinte psihice.

O particularitate a anamnezei in psihiatrie o constituie interesul pentru situatia familial-sociala: relatiile intrafamiliale, atitudinea parintilor, caracterul educatiei, evenimente si situatii traumatizante, relatii extrafamiliale