Psihanaliză

Psihanaliza este in acelasi timp

- un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificatia faptelor si reprezentarilor ce au loc in inconstient;

- metoda de terapie a tulburarilor psihice, in cadrul careia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafata si clarificarea semnificatiei rezistentelor, transferurilor si dorintelor ascunse ale pacientilor;

- un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconstiente asupra trairilor, gandirii si activitatii oamenilor. Elementele acestor teorii deriva din cercetarea proceselor psihice si terapia starilor psihopatologice.

Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud la inceputul secolului al XX-lea ca teorie generala a inconstientului. Modalitatea functiunii proceselor psihice au fost deduse de Freud in special din studiul semnificatiei viselor, interpretate de el ca realizare imaginara a indeplinirii dorintelor ce deriva din aspiratiile refulate ale copilariei. Calea recomandata pentru accesul in inconstient este intelegerea sensului viselor si a actelor ratate (lapsus-uri).

Psihanaliza a devenit azi extrem de familiara publicului larg (din occident) dupa ce o vreme indelungata a fost fie respinsa, fie adulata. Dar succesul din deceniul 5, de pilda, mai ales in Europa, a instrainat-o, paradoxal, de esenta ei. Psihanaliza s-a raspindit pretutindeni nu numai datorita interesului stirnit de terapia psihanalitica. S-ar putea spune chiar ca terapia a fost eclipsata de virtutile psihanalizei aplicate. Psihanaliza aplicata in literatura, sociologie, antropologie si etnologie, in religie si mitologie a stirnit interesul unui public care nu avea chemare pentru sfera clinica. In fine, psihanaliza s-a remarcat si prin mediatizarea pe caile cele mai comune: radio, TV sau prin intermediul scenariilor filmelor de cinema. Filme celebre au adus in prim plan psihanalisti. A exista chiar un film dedicat lui Sigmund Freud, care surprindea anii de incertitudine ai inceputurilor sale in psihanaliza.

Teoriile psihanalizei

Inconstientul

Noutatea conceptiilor lui Freud a constat in recunoasterea importantei proceselor psihice inconstiente. Acestea se desfasoara dupa alte reguli decat faptele constiente. Sub influenta inconstientului, ganduri si simtiri, care sunt legate unele de altele, se pot disocia si indeparta, pana la atingerea unei stari conflictuale. Regulile logice, indispensabile gandirii constiente, nu se aplica proceselor psihice inconstiente. Prin analiza acestora, Freud a interpretat visele ca mecanisme de protectie impotriva impulsurilor care tind sa se exteriorizeze si care sunt in stransa legatura cu amintiri refulate ale copilariei. In felul acesta, ganduri si impulsuri inacceptabile, numite si continut latent al visului, se transforma intr-o traire constienta, care nu mai este inteleasa nemijlocit si care devine un "vis manifest". Cunoasterea acestor mecanisme inconstiente permite psihanalistului sa inverseze decursul procesului (transformarea visului latent in vis manifest) si, astfel, sa descopere semnificatia traumei care ii sta la baza.

Teoria impulsurilor

Freud considera ca procesele conflictuale ce au loc in inconstient sunt in stransa legatura cu impulsuri, care isi au originea in copilarie. Daca aceste conflicte inconstiente sunt recunoscute de pacient cu ajutorul analizei, ele pot gasi o solutie, care in psihicul imatur al unui copil nu era posibila.

Modelul celor trei instante: Sine, Eu si Supra-Eu

Acest model a fost expus de Freud in 1923: "das Es", "das Ich", "das Uber-Ich". "Eul" si "Supra-Eul" sunt instante cu continut constient sau inconstient, "Sinele" este totdeauna inconstient. In felul acesta se rezolva in mod elegant problema localizarii instantei de cenzura a proceselor psihice.

"Sinele" este un rezervor primitiv si neorganizat de impulsuri, izvorul emotional al impulsurilor si al dorintelor impulsive, locul reprezentarilor si comportarilor arhaice si al refularilor.

"Eul" se gaseste la limita intre constient si inconstient, este instanta trecerii la actiune, a functiei de adaptare la realitate si de investigare a realitatii. "Eul" deriva din "Sine" si reprezinta "Sinele" in viata reala constienta, cu alte cuvinte, moduleaza necesitatile impulsive intr-o forma adaptata la realitate.

"Supra-Eul" este instanta superioara, domeniul constiintei, al valorilor, al idealurilor, al preceptelor si interdictiilor, al reprezentarilor morale.

Pentru a se apara de impulsuri inacceptabile, "Eul" dezvolta strategii sub forma unor mecanisme de protectie, cum ar fi refularile (excluderea impulsurilor din perceptia constienta), proiectiile (atribuirea propriilor dorinti inconstiente altor persoane), adoptarea unui comportament in totala contradictie cu puternicul impuls inconstient. Categorisirea unui impuls ca inacceptabil rezulta de regula in urma unor interziceri, a unor norme morale sau a unei cenzuri exercitate de "Supra-Eu". Cand exigentele "Supra-Eului" nu se indeplinesc, persoana respectiva poate dezvolta un sentiment de rusine sau culpabilitate.

Anxietatea