Perceperea Persoanei și Formarea Impresiilor

Previzualizare curs:

Cuprins curs:

Introducere - 1
Paradigma cercetării formării impresiilor propusă de Asch - 2
Modalităţi de formare a impresiilor despre ceilalţi - 2
Trăsăturile de personalitate: “cărămizi” pentru (re)construcţia mintală a celuilalt - 2
Erori în formarea impresiilor - 3
Impactul ordinii de prezentare a informaţiei: efectul informaţiei anterioare & efectul informaţiei recente - 3
Impactul relevanţei informaţiei: trăsături de personalitate centrale şi periferice - 4
Impactul valenţei informaţiei: efectul informaţiei neutre, efectul informaţiei negative şi efectul informaţiei extreme - 6
Impactul simultan al ordinii şi valenţei informaţiei: efectul de halo sau eroarea evaluativă - 7
Impactul socializării şi experienţei personale: sistemul constructelor personale - 8
Impactul nevoii de coerenţă: teorii implicite despre personalitate - 8
Rezumatul capitolului - 10

Extras din curs:

INTRODUCERE

Viaţa socială presupune o permanentă interacţiune cu ceilalţi. Pentru a comunica eficient este important să dispunem de informaţii despre interlocutori. Uneori putem “să ne documentăm serios” cu referire la o anume persoană înainte de a interacţiona cu aceasta (examinăm un CV, discutăm cu cineva care cunoaşte sau a auzit ceva despre persoana în cauză etc.). Însă, de cele mai multe ori, nu ne putem permite să o facem: fie că nu dispunem de suficiente informaţii, fie ca nu mai avem “timp pentru documentare” sau ambele motive sunt prezente simultan.

Şi ce se întâmplă în asemenea situaţii ? Din cotidian ştim cu toţii că “ne descurcăm” destul de bine. Cercetările de psihologie socială au demonstrat (şi experienţa cotidiană confirmă) că:

- Chiar dacă ducem lipsă de informaţii despre cineva, reuşim să ne construim o impresie cvasi-totală despre persoana în cauză, completând activ golurile cu date stocate în memorie;

- De cele mai multe ori nu depunem un efort deosebit şi conştient pentru a ne forma o impresie despre cineva. Automatismul formării impresiilor despre ceilalţi este motivat de necesitatea cunoaşterii celuilalt pentru a şti cum să ne comportăm în interacţiunea imediată sau ulterioară. Am putea spune că, datorită faptului că suntem fiinţe sociale, suntem “cronic atenţi la ceilalţi”, aceasta determinând, chiar în absenţa unei motivaţii implicite sau explicite de a interacţiona cu cineva, declanşarea automată a procesului de formare a impresiei. Odată formată, impresia despre cineva este “înmagazinată” (stocată) în “arhivele memoriei”, pentru a fi extrasă “spre completare” cu noi informaţii sau “pentru organizarea interacţiunii” în cazul unei noi întâlniri cu persoana în cauză.

- Impresiile despre cineva, fineţea şi conţinutul acestora, sunt dictate de scopurile interacţiunii curente şi - sau subsecvente.

Formarea impresiilor este domeniul psihologiei sociale care se ocupă de cercetarea erorilor cognitive care intervin în procesul perceperii persoanei şi (re)construcţiei - reprezentării mintale a acesteia.

PARADIGMA CERCETĂRII FORMĂRII IMPRESIILOR PROPUSĂ DE ASCH

Cercetările asupra formării impresiilor au debutat în anii `40 şi sunt legate de numele lui Solomon Asch. Influenţat de psihologia gestalt-istă, acest cercetător a propus o paradigmă experimentală pentru a demonstra că efectele gestalt-ului se manifestă şi în percepţia persoanei. El a pornit de la ideea că, indiferent de numărul şi calitatea informaţiei de care dispunem, impresia despre celălalt “apare de la sine” şi reprezintă o (re)construcţie mintală unitară şi coerentă a persoanei percepute. Pentru a demonstra această calitate a perceperii persoanei Asch a condus o serie de experimente.

Ca să ne imaginăm mai clar maniera în care se realizau experimentele în această paradigma empirică să analizam succint unul din ele. În unul din experimentele realizate (Asch, 1946), subiecţilor li se prezenta informaţii sumare despre o persoană necunoscută - o listă compusă din 6 cuvinte, desriptori de personalitate. După ce lista de cuvinte era citită de două ori, subiecţii erau rugaţi ca, plecând de la acele cuvinte, să elaboreze o descriere narativă a persoanei în cauză. Rezultatele au arătat că niciunul dintre participanţi nu a întâlnit dificultăţi în elaborarea descrierii narative. Mai mult decât atât, subiecţii au integrat în descrierea elaborată şi alte trăsături de personalitate care nu se regăseau pe lista iniţială.

Analizând rezultatele mai multor experimente de acest gen Asch a concluzionat că, indiferent de cantitatea şi calitatea informaţiilor, impresiile despre ceilalţi:

- se organizează cu uşurinţă într-o imagine coerentă şi unitară, într-un tot narativ şi

- reprezintă construcţii care pleacă dincolo de informaţia disponibilă, “golurile” informaţionale fiind completate “de la sine”.

MODALITĂŢI DE FORMARE A IMPRESIILOR DESPRE CEILALŢI

De cele mai multe ori impresiile despre ceilalţi sunt achiziţionate în timpul perceperii şi interacţiunii directe, adică în acele situaţii când persoana percepută se află în câmpul nostru perceptiv (comunicarea faţă în faţă, observarea comportamentului de la distanţă, convorbirea telefonică etc.).

Impresiile despre ceilalţi se pot forma şi atunci când persoana respectivă nu se află în câmpul nostru perceptiv - indirect, atunci când aceasta este reprezentata simbolic (“prezent simbolic”). Ne putem forma impresii despre o altă persoană în baza unor documente (în baza examinării dosarului ne creăm impresia despre un candidat) sau produse ale activităţii sale (ne facem o impresie despre scriitor prin prisma operei sale, despre un artist plastic prin contemplarea picturilor, etc.). Comunicarea cu un terţ despre persoana în cauză reprezintă de asemenea o modalitate indirectă de formare a impresiilor.

TRĂSĂTURILE DE PERSONALITATE: “CĂRĂMIZI” PENTRU (RE)CONSTRUCŢIA MINTALĂ A CELUILALT

Indiferent de modalităţile în care are loc formarea impresiilor - direct sau indirect - ele implică o anume activitate cognitivă, de (re)construcţie mintală a celuilalt

Deoarece cunoaşterea şi înţelegerea altor persoane este importantă pentru specia umană ca specie socială (necesitatea organizării eficiente a interacţiunilor sociale), limbajul nostru conţine un bogat vocabular de cuvinte şi fraze pentru formarea şi exprimarea impresiilor despre ceilalţi. Allport şi Odbert (1936), de exemplu, au stabilit că în limba engleză există în jur de 4.000 de cuvinte care pot fi utilizate pentru a descrie caracterul sau personalitatea unui individ.

Cuvintele care apar cel mai frecvent în descrierile altor persoane reprezintă trăsături de personalitate. Trăsăturile de personalitate sunt utilizate în calitate de “cărămizi” pentru a (re)construi şi memora portretul psihologic al unei persoane. Ele se referă la particularităţile individuale în termeni de comportamente, abilităţi, motive sau manieră de relaţionare cu ceilalţi.

Trăsăturile de personalitate sunt, la rândul lor, construcţii psihologice plasate în memoria umană, preexistente formării impresiilor şi reprezintă grile de lectură a persoanei (vezi mai jos despre constructele personale şi teorii implicite asupra personalităţii).

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Perceperea Persoanei si Formarea Impresiilor.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
9/10 (2 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
10 pagini
Imagini extrase:
10 imagini
Nr cuvinte:
6 726 cuvinte
Nr caractere:
35 694 caractere
Marime:
27.98KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Psihologie
Predat:
la facultate
Materie:
Psihologie
Sus!