Particularități ale Învățării Specifice Vârstelor Școlare

1. Conceptul de stadiu de dezvoltare. Stadii si substadii ale dezvoltarii psihice

2. Particularitati ale invatarii prin raportare la dezvoltarea cognitiva (J. Piaget)

3. Particularitati ale dezvoltarii prin raportare la dezvoltarea morala (L. Kohlberg) 4. Particularitati ale invatarii prin raportare la dezvoltarea psihosociala (E. Erikson)

1. Conceptul de stadiu de dezvoltare. Stadii si substadii ale dezvoltarii psihice

Dezvoltarea, asa cum am definit-o in secventa anterioara de curs, reprezinta ansamblul schimbarilor sistematice care au loc in plan fizic sau psihic si care vizeaza o adaptare cat mai buna la realitate a persoanei.

Caracterul discontinuu surprinde faptul ca dezvoltarea are loc in salturi. Astfel incat fiecare pas care se face in dezvoltare este diferit de cel facut anterior. Stadialitatea psihica este un rezultat teoretic ce este direct determinat de caracterul discontinuu al dezvoltarii.

Pornind de la perspectiva discontinua asupra dezvoltarii, s-a putut realiza o reprezentare grafica asupra procesului de dezvoltare care ar putea fi imaginat ca un segment de dreapta care are drept limite cele doua capete ale dezvoltarii ontogenetice (nasterea si moartea) iar intervalul dintre cele doua capete ale segmentului este la randul sau impartit in subsegmente - stadiile de dezvoltare. Stadiul de dezvoltare este o perioada distincta dintr-o secventa de dezvoltare mai larga (,,decupaj din dezvoltare"), o perioada caracterizata printr-un set particular de abilitati, motive, comportamente sau emotii care formeaza impreuna o structura coerenta.

Fig. 1. Reprezentarea stadialitatii psihice

Prezentam pentru exemplificare o stadializare a dezvoltarii propusa de psihologul roman A. Chircev:

Periodizarea dezvoltarii (dupa A. Chircev):

1. perioada prenatala (conceptie-nastere)

2. perioada sugarului (0- 12/14 luni)

3. perioada anteprescolara (1 - 3 ani)

4. perioada prescolara (3 - 6/7 ani)

5. varsta scolara mica (6/7 - 11 ani)

6. varsta scolara mijlocie/pubertatea (11 - 15 ani)

7. varsta scolara mare/adolescenta (15 - 18 ani)

8. adultul tanar (20 - 40 ani, cu adolescenta intarziata/postadolescenta - 20 - 25 ani)

9. adultul matur (40 - 65 ani)

10. perioada varstei a treia (peste 65 de ani)

2. Particularitati ale invatarii prin raportare la dezvoltarea cognitiva (J. Piaget)

Primele cercetari sistematice asupra dezvoltarii intelectului copilului au fost realizate de J. Piaget, reprezentantul Scolii de la Geneva, institut recunoscut pentru meritele cercetarilor in domenii interdisciplinare. Dezvoltarea cognitiva, avand in centrul ei gandirea, se caracterizeaza prin salturi calitative sistematice, care duc spre tabloul final al inteligentei tipic umane. Cercetarile efectuate de J. Piaget au demonstrat succesiunea a patru stadii.

1. Inteligenta senzoriomotorie (0-2 ani)

Conform teoriei lui Piaget asupra inteligentei senzoriomotorii copilul de 0-2 ani gandeste prin intermediul perceptiilor senzoriale si al actiunilor motorii: efectuand anumite operatii practice cu obiectele pe care le exploreaza. J. Piaget a numit aceasta activitate ,,inteligenta senzoriomotorie". Astfel, inainte de gandirea - reflexie (exprimata prin limbaj) la copil apare in primii 2 ani o inteligenta practica. Inteligenta senzoriomotorie este alcatuita doar din algoritmi simpli ce au un segment senzorial (declansator) si unul motric de raspuns. Acesti algoritmi poata numele de scheme si au proprietatea