Norma juridică și raportul juridic

Distincţia teoretic vs. practic

- În cadrul oricărei ştiinţe se pot distinge o “orientare

teoretic ă” (descriptiv -explicativă) şi o “orientare

practic ă” (pragmatic -aplicativă)

- În psihologie: teoretic vs. aplicativ

- Exemplu: psihol ogie social ă vs. p sihologie social ă aplicat ă

- În drept: doctrină vs. dreptul material

- Exemplu: drept penal ca ştiinţă vs. drept penal material

- Discipline fundamentale cu valenţe preponderent

teoretice:

- Psihologia generală (oferă noţiuni şi concepte de bază

necesare şi utile pentru oricare ramură de psihologie)

- Teoria general ă a dreptului (TGD) (ofer ă noţiuni şi

concepte de baz ă pentru oricare ramur ă de drept)

Definiţia dreptului

“Dreptul este sistemul normelor de conduit ă,

elaborate sau recunoscute de puterea de stat, care

orienteaz ă comportamentul uman în conformitate cu

valorile sociale ale societ ăţii respective, stabilind

drepturi şi obliga ţii juridice a c ăror respectare este

asigurat ă, la nevoie, de for ţa coercitiv ă a statului ”

(Ceterchi & Craiovan , 1996, p. 28).

- Conţinutul dreptului : s istemul normelor de conduit ă

- Sursa de provenienţă : elaborate sau recunoscute de puterea

de stat (devin norme juridice)

- Scopul dreptului : orientarea comportamentului indivizilor în

conformitate cu valorile sociale ale societ ăţii

- Specificul dreptului : normele se impun eventual şi prin

coerciţie

Omul este o fiinţă normativă

- Cauza principal ă: p entru c ă este o fiinţă

social ă

- viaţa socială necesită coordonarea acţiunilor,

predictibilitatea comportamentelor, organizarea

societ ăţii

- Cercet ările lui Sherif (1947) au demonstrat

că normalizarea:

- este o reacţie cvasi -automată la confruntarea

individului sau grupului cu ambiguitatea

- intervine în cele mai simple activităţi

I. NORMA JURIDIC JURIDICĂ

Definiţia normei juridice

“o regul ă de conduit ă, instituit ă de

puterea public ă sau recunoscut recunoscută de

aceasta şi respectarea c ăreia este

asigurat ă, la nevoie, prin for ţa coercitiv ă

a statului ”

(Ceterchi & Craiovan , 1996, p. 35)

Caracteristicile normei juridice

- Caracterul prescriptiv

- Norma juridic ă stabile şte pentru indivizi, impune

cet ăţenilor o anume conduit ă constând dintr -o

ac ţiune sau inac ţiune uman umană îndreptat ă într ntr-o

anumit ă direc ţie , în vederea realiz ării unui scop .

- Caracterul general

- Regula de conduit ă prescris ă este o regul ă tipic ă,

menit ă să se aplice la un num ăr indefinit de cazuri

şi de persoane ; e a reprezint ă un soi de etalon sau

standard în func ţie de care un anumit

comportament este definit ca fiind licit (legal, în

conformitate cu norma juridic ă) sau ilicit (ilegal,

contrar normei juridice).

[continuare continuare]

- Caracterul impersonal

- Este legat de caracteristica anterioar ă: se refer ă la faptul c ă

norma juridic ă nu se adreseaz ă unei persoane anume

prestabilite şi identificate ca atare. Unele norme vizeaz ă

toate persoanele în timp ce altele se refer ă la anumite

categorii de persoane identificabile doar printr -un statut sau

o func ţie special ă.

- Caracter obligatoriu

- Normele juridice trebuie s ă fie respectate obligatoriu altfel

nu este posibil ă instalarea unei anume ordini de drept.

Normele juridice nu sunt simple indica ţii sau dolean ţe ci

reprezint ă un ordin, un comandament impus de c ătre stat.

Norme juridice atipice

- Norm e-principii

- nu precizeaz ă cu claritate o anumit ă conduit ă de urmat ci

enun ţă principii cu caracter general care pot viza întreg

sistemul dreptului sau o anumit ă ramur ă a dreptului (se ex.:

art. 8 C. Pen . “imunitatea de jurisdic ţie ”)

- Norme -definiţii

- con ţin defini ţii legale pentru unele concepte sau no ţiuni

cheie (de ex.: art. 151 C. Pen . “arme ”)

- Norme -competenţe

- o categorie de norme speciale prin care se stabilesc

competen ţe, atribu ţii şi sarcini pentru anumite organe ( de

ex.: c ompetenta judec ătoriei, tribunalului, cur ţii de apel)