Metode Avansate de Psihodiagnostic

NEOPI-R

Denumirea vine de la principalele trei superfactori ai personalităţii pe care îi evaluează: nevrotismul, extraversia, deschiderea. Autorii sunt Paul de Costa Jr. şi R. McGrae din SUA. Versiunea în limba română reprezintă nu doar o traducere ci şi o adaptare a instrumentului (Dragoş Iliescu) pe populaţia românească.

Bazele teoretice ale NEOPI-R

Acest inventar de personalitate implementează modelul de personalitate BigFive în varianta sa americană.

Există mai multe şcoli , grupuri de autori reuniţi în jurul unei paradigme, privitor la modelul BigFive al personalităţii. Una din paradigme: există la temelia personalităţii 5 „cărămizi” fundamentale, care stau la baza explicării personalităţii oamenilor.

Şcoala americană în domeniul BigFive se bizuie pe direcţia de cercetare inaugurată şi dezvoltată de John Angleitner şi Ostendorf, bazată pe paradigma lexicală, potrivit căreia limba vie a unui popor este sedimentul unei întregi experienţe de atribuire interpersonală. Termeni ca nervos, energic, amabil, prudent au apărut de-a lungul secolelor pentru a permite indivizilor să se descrie pe sine sau pe alţii. R.B. Cattel (1946) şi Norman (1963), urmând direcţia lui Allport şi Odberg, au sugerat că această listă de descriptori ai personalităţii ar putea fi considerată ca exhaustivă datorită faptului că dacă ar exista anumite trăsături de personalitate, altele decât cele conotate până în prezent de vocabularul unei limbi, cu siguranţă ar putea fi inventaţi termeni care să le denumească. Un argument în favoarea modelului BigFive îl constituie faptul că analize factoriale efectuate de diverşi autori pe rezultatele testării unui acelaşi eşantion de indivizi, cu acelaşi inventar de personalitate, a condus în mod repetat la 5 mari dimensiuni, numite superfactori.

Descrierea superfactorilor

Neuroticismul (nevrotismul), notat cu N – dimensiune emoţională; acest factor, care la fel ca ceilalţi patru poartă denumirea de domeniu, reprezintă o sinteză a 2 tipuri de manifestare opuse: stabilitatea emoţională şi adaptarea vs. instabilitatea emoţională şi dezadaptarea. Deci acest domeniu cuprinde tulburări emoţionale pe care clinicienii le identifică într-o mare de manifestări începând cu fobia socială şi terminând cu depresia agitată sau ostilitatea borderline. Potrivit principiului comorbidităţii, care stă la baza diagnosticului clinic, un individ poate avea simultan pe lângă o trăsătură majoră aflată la nivel patologic (de ex., depresia majoră) şi alte tulburări emoţionale (anxietatea, fobia, agresivitatea, labilitatea emoţională etc.).

Esenţa acestui superfactor în concepţia autorilor acestui instrument o constituie tendinţa generală de a resimţi afecte negative (teamă, tristeţe, jenă, furie, culpabilitate, dezgust etc.).

Factorul N în acest inventar acoperă totuşi o gamă mai largă de trăiri decât cele menţionate, cum ar fi, de ex., pentru persoane cu note mari la acest factor: idei iraţionale, controlul dificil al pulsiunilor (impulsivitate), dificultăţi în gestionarea stresului (vulnerabilitatea la stres) etc.

Este o concluzie aproape evidentă că persoanele care obţin note ridicate la factorul N vor întruni caracteristicile nevrozei, în general, după cum cele care au note mici vor fi diagnosticate ca fiind normale. Deşi este posibil ca persoanele care obţin note mari la N să dezvolte probleme de ordin psihiatric, scala N, ca de altfel toate celelalte patru scale, reprezintă măsurători ale unor caracteristici normale şi nu un predictor infailibil al patologiei. De asemenea şi reciproca este valabilă: nu este obligatoriu ca un individ care suferă de tulburări psihice să obţină un scor ridicat la N, întrucât în funcţie de grupa sa nosologică, problema sa să fie identificată de ceilalţi factori ai NEOPI-R.

De reţinut deci: (1) nu ne arată neapărat patologicul, esenţa sa o reprezintă predispoziţia la afecte negative pe care de altfel o au şi oamenii normali; (2) nu este obligatoriu ca o persoană diagnosticată cu o anumită afecţiune să aibă şi note ridicate la factorul N.

Extraversia (E) – esenţa acestui domeniu nu o reprezintă în primul rând sociabilitatea, ci mai degrabă preferinţa pentru a fi în mijlocul oamenilor, siguranţa de sine, activismul, volubilitatea, preferinţa pentru petreceri, buna dispoziţie şi optimismul, preferinţa pentru profesii de tip antreprenorial (agent de vânzări, director de marketing). Polul opus, introversia, este mai degrabă manifestarea absenţei extraversiei decât opusul acesteia! Astfel, persoanele introvertite sunt mai degrabă rezervate decât neprietenoase, mai degrabă independente decât taciturne, mai degrabă distante şi calculate decât leneşe şi apatice. Deşi timide, nu suferă neapărat de anxietate socială. Introversiunea NU echivalează cu nefericirea sau pesimismul.

Costa şi McCrae (autorii) atrag atenţia că accepţiunea dată de ei introversiei/extraversiei diferă de cea dată de Jung, astfel introspecţia sau reflecţia nu reprezintă o caracteristică a introvertitului, NU ţine de factorul extraversie întrucât aceste caracteristici se regăsesc în factorul deschidere şi se manifestă ca deschidere la experienţă.

Deschiderea (openis), notată cu O – dimensiune atitudinală; caracteristica fundamentală a acestei dimensiuni rezidă în imaginaţia activă, sensibilitate estetică, atenţie acordată propriilor sentimente, preferinţa pentru varietate, curiozitatea intelectuală, independenţa în judecată. Subiecţii deschişi (cu note mari la factorul O) sunt curioşi şi interesaţi de ceea ce se întâmplă în interiorul şi în afara lor, preferă o viaţă plină de experienţe, sunt doritori să adere la sau să producă idei noi sau să adopte idei neconvenţionale. Aceste persoane trăiesc cu mai mare intensitate emoţiile (pozitive sau negative) comparativ cu persoanele închise (cu note mici la factorul O).

Deschiderea (atrag autorii atenţia) nu are legătură cu inteligenţa. Persoanele care obţin note mici la factorul O sunt persoane convenţionale, conservatoare, care preferă situaţiile familiare.

Cercetările nu au scos la iveală o legătură între deschidere şi închidere (openis) şi mecanismele de apărare (defense).

Persoanele deschise sunt neconvenţionale şi gata să pună în discuţie autoritatea sau să îmbrăţişeze idei noi, fără ca aceasta să însemne că deschişii nu au principii, iar persoanele închise au. Există autori care leagă deschiderea de maturitate şi de sănătatea mintală