Introducere în Pedagogie

Pedagogia este un termen derivat din limba greaca, din cuvantul paidagogia, care se compune din cuvintele: pais = copil si agoge = a conduce, a indruma. Deci termenul tradus ar insemna ,,a conduce copilul, a-l indruma". Pedagogia este, in sens filosofic, arta de a conduce copilul, de a-l indruma spre propria formare, a-i modela personalitatea, conform unor modele stabilite de societate.

Am putea oferi pedagogiei trei sensuri de definire, care sa-i confere in totalitate sensul pe care il urmeaza printre stiintele psihosociale, si anume:

1. in sens tehnologic, pedagogia este o arta si o stiinta a educatiei:

- este o arta in masura in care tehnicile deduse din aceasta stiinta trebuie aplicate cu maiestrie astfel incat sa fie respectat umanismul relatiei profesor - elev;

- este o stiinta deoarece are obiectul sau propriu de studiu, si anume educatia, are metode specifice de cercetare a domeniului educatiei si cunostinte obiective, verificabile.

2. in sens estetic, pedagogia porneste de la antiteza cunoasterii adevarului si a frumosului, pentru o estetica a actiunii educative.

3. in sens psihologic, pedagogia stabileste relatiile intersubiective dintre educatori si educati, comuniunea simbolica si rezonanta subiectiva dintre cei doi, empatia de care este nevoie pentru reusita actului educativ.

Diderot sustinea ca ,, arta profesorului se apropie cel mai mult de arta actorului din teatru, deoarece ca si cazul geniului actorului, profesorul trebuie sa dea dovada de geniu intr-o dedublare momentana a personalitatii". Asa cum actorul se detaseaza temporar de propria lui persoana si traieste rolul pe care si-l asuma, tot asa educatorul adopta motivatia si circumstantele rolului didactic. Ca si in teatru, publicul nu este niciodata acelasi; elevii sunt mereu altii. Profesorul se comporta mereu diferit, de la un public la altul: alte inflexiuni ale vocii, alte gesturi, alte metode, alte relatii etc. Cu alte cuvinte, omul este opera de arta pe care educatorul, prin educatie, incearca sa-l creeze, conform unei armonii universale.

Profesorul nu este, totusi, o vedeta. El comunica in predare, fiind motivat prin tot ceea ce face, de reactia afectiva a publicului. El ii considera pe elevi parteneri, subiecti a-i actiunii educative, coparticipanti la opera pedagogica.