Introducere
Aceasta prima prelegere asigura o introducere generala in psihologie, prezentand obiectul si metodele psihologiei ca stiinta, incluzand precizari terminologice si metodologice, configurand sfera de analiza teoretica a psihologiei. Rostul ei este de a familiariza studentul cu elementele fundamentale ale acestei discipline.
Obiective
La sfarsitul acestei prelegeri, studentul va putea :
- sa aiba o intelegere mai larga a diferitelor aspecte ale problematicii psihologiei ca stiinta ;
- sa dobandeasca abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic concepte si rationamente ce tin de psihologie ;
- sa coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei ;
- sa isi configureze mai eficace elementele esentiale ale stiintei psihologiei, esentiala in studiul disciplinelor din planul de invatamant.
Continut si tematizare
A. Configurarea psihologiei ca stiinta
1. Psihologia ca disciplina stiintifica.
- Se abordeaza aici conditiile configurarii
a. cunoasterii stiintifice, in general si
b. ale cunoasterii stiintifice psihologice, in special.
- Cerinte si criterii stiintifice de exigenta ca si conditii de posibilitate ale existentei unei stiinte. Atributul ,,stiintific" nu se poate aplica oricarui tip de cunoastere, ci numai aceluia care satisface o serie de exigente si criterii de odin metodologic general si particular, acestea din urma fiind :
1. delimitarea unui domeniu de investigatie unic si neintersectabil ;
2. existenta unei metode specifice de abordare, descriere si interpretare a fenomenelor circumscrise domeniului dat ;
3. existenta unui minimum de insusiri si determinatii sensibile, la nivelul fenomenelor supuse investigatiei si care alcatuiesc domeniul dat, determinatii si insusiri care sa fie nemijlocit perceptibile si observabile si care, pe aceasta baza, sa permita masurarea si cuantificarea ;
4. obiectivitatea descrierilor si a interpretarilor, adica intemeierea pe date si fapte reale (si nu pe pareri sau opinii cu privire la aceste date sau fapte reale), precum si verificarea ipotezelor si a generalizarilor, respectiv, delimitarea intre ,,ceea ce este obiectul in realitate", independent de subiect si ,,ceea ce este obiectul pentru subiect" ;
5. posibilitatea repetarii aceleiasi cercetari de catre doi sau mai multi subiecti cunoscatori ;
6. posibilitatea de a conceptualiza, de a emite principii si legi specifice domeniului stiintific aflat in discutie.
- Dificultati in considerarea acestor cerinte si criterii de exigenta in contemporaneitate. Toate cerintele si criteriile de mai sus nu sunt chestiuni pur conventionale - la care sa se fi ajuns printr-un fel de conventie intre oamenii de stiinta de-a lungul timpurilor - ci sunt necesare si inerente procesului cunoasterii stiintifice, impuse de altfel de primele trei stiinte exacte care s-au delimiat de filosofie : astronomia, mecanica si matematica. Acestea au ca obiect un anumit fel de fenomene, iar satisfacerea acestor cerinte si criterii s-a dovedit multe secole de-a randul a intampina greutati atunci cand era vorba de studiul unor fenomene diferite, precum cele sociale sau psihice, sau fenomene care tineau de frontierele dintre stiintele clasice, rigid delimitate si compartimentate. Aceasta a facut ca, spre sfarsitul primei jumatati a secolului XX, modul traditional de delimitare a stiintelor sa conduca la o simpla acumulare de date, fapte si mai putin sau aproape deloc la progrese stiintifice semnificative (in interpretare, in plan teoretic etc.). Este o situatie discutata de altfel si de N. Wiener care semnala faptul ca de la Leibniz incoace, stiinta a devenit ,,intr-o masura tot mai mare o preocupare a specialistilor in domenii care se ingusteaza tot mai mult" (N. Wiener, 1948, 1968, p.22).
Delimitarea aceasta a cuprins
1. atat domeniile mari, intre ele - fizica, matematica, chimie, biologie etc.
2. dar a avut loc si in interiorul fiecaruia dintre domenii.
- Revizuirea modului de fundamentare a unei stiinte de pe baze noi - cibernetica si teoria generala a sistemelor. Concluzia care s-a impus a fost necesitatea revizuirii modului traditional de fundamentare a stiintei si a inlocuirii acestuia cu altul mai flexibil, mai adecvat realitatii. Noua paradigma a cunoasterii stiintifice a fost elaborata si pusa ,,in functiune" de cibernetica si teoria generala a sistemelor. Principalele note distinctive ale ei sunt urmatoarele :
- Unul si acelasi obiect poate fi abordat din unghiuri de vedere diferite dar complementare ;
- Fiecare abordare particulara ofera date si explicatii despre o anumita latura sau un anumit aspect al obiectului, iar nu despre obiect in totalitatea determinatiilor sale ;
- Intre diferite domenii si stiinte, delimitarile si frontierele sunt relative, astfel incat comunicarea si transferurile reciproce de informatii si metodologie nu numai ca nu sunt imposibile, dar se impun ca necesare si indispensabile penru obtinerea integrarii si
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
