Evaluarea în Consiliere

Prin procesul de consiliere se poate ajunge la o întelegere mai profundã a gândurilor, a trãirilor

emotionale care asigurã sansele unui nivel optim de dezvoltare a resurselor personale. Consilierea

asigurã asistenta individului în explorarea si întelegerea propriei identitãti, îl sprijinã în dezvoltarea

unor strategii de rezolvare a problemelor si luare a deciziei.

Consilierea individualã este o interactiune personalã între consilier si client, în cadrul cãreia

consilierul asistã clientul în rezolvarea problemelor mentale, emotionale sau sociale. Consilierea

individualã se desfãsoarã în sedinte care oferã clientului maximã confidentialitate ceea ce permite

explorarea ideilor, sentimentelor sau atitudinilor problematice. Consilierul si persoana consiliatã

formeazã împreunã o echipã.

Consilierea de grup presupune o relationare a consilierului cu un grup ai cãror membri au o

problemã comunã. Procesul de consiliere valorificã experienta si cunostintele fiecãrei persoane

asistate. La nivelul grupului se stabileste o retea socialã prin care sunt dezvoltate, pentru fiecare

individ în parte, metodele si planurile de clarificare a situatiei existente, ajungându-se la

individualizarea problemei. Acest tip de interactiune contribuie nu numai la dezvoltarea

individului dar si a grupului ca întreg. În consilierea de grup se cristalizeazã un sentiment de

comunitate având la bazã nevoia de afiliere, apartenentã, se clarificã dorinte, nevoi si optiuni, iar

autorealizarea pozitivã a fiecãrui membru este raportatã la dinamica grupului. Obiectivele

consilierii de grup vizeazã crearea unui mediu care sã dezvolte participantilor capacitatea de a

obtine informatii si abilitãti, de a-si forma atitudini constructive.

Deoarece consilierea educationalã este un proces complex, acest proces se va derula

urmând anumite etape si tehnici specifice în functie de problema si personalitatea celui consiliat.

Etapa initialã în consiliere presupune stabilirea unei relatii efective între consilier si elev.

Stabilirea acestei relatii este absolut necesarã pentru a se produce schimbãri pozitive. Numai

acceptarea si încrederea oferitã de o astfel de relatie asigurã acest lucru. Formularea scopurilor

împreunã privind schimbãri comportamentale, dezvoltarea abilitãtilor de luare a deciziei si

eliminarea gândurilor negative este de asemenea un pas care trebuie realizat. În aceastã etapã este

foarte important ca elevul sã primeascã semnale cã este acceptat asa cum este el, cu problemele pe

care le are, rãmân în centrul atentiei aspectele principale putându-se întrezãri de acum anumite

optiuni.

Etapa secundarã în consiliere va progresa cu asistarea copilului pentru a-si dezvolta

interesele sociale, de cooperare si comunicare cu ceilalti. Se va pune accent pe ajutorul oferit

copilului sã se cunoascã si sã se autoevalueze. Se va asigura atmosfera caldã si empatia, fãrã sã fie

excluse interpretãrile si confruntarea constructivã. În aceastã etapã se va putea utiliza ca tehnicã de

lucru informarea, acest lucru însemnând cã foarte multe informatii vor fi dirijate de la consilier

spre copil. Totodatã utilizarea sugestiei poate fi de un real folos pentru elev. Se pot sugera

eventuale optiuni care se vor adãuga la cele deja identificate de copil si chiar modalitãti, cãi care

pot fi luate în discutie. Tehnica adresãrii întrebãrilor este utilã deoarece poate ajuta mult în modul

de a vedea lucrurile si de a scoate în evidentã anumite aspecte care altfel ar putea rãmâne în umbrã.

Etapa finalã a consilierii va pune accentul pe dirijarea atentiei copilului spre acte si

comportamente constructive. Vor fi învãtate proceduri specifice, dezvoltate planuri de actiune

începând cu cele mai simple si pânã la cele mai complexe în vederea adoptãrii unui nou

comportament. În aceastã etapã confruntarea va asigura sprijin acordat copiilor pentru asumarea

propriei responsabilitãti. Încurajarea este una din cele mai bune mijloace de a ajuta copilul sã-si

realizeze nevoile si sã-si asimileze noi comportamente.

Aria de consiliere educationalã se desfãsoarã pe 3 compartimente:

Consilierea elevilor în probleme legate de: autocunoastere, imaginea de sine, adaptare si integrare

socialã, reusita scolarã, crize de dezvoltare, situatii de crizã, rezolvarea si depãsirea unui conflict,

însusirea de tehnici de învãtare eficiente, orientare a carierei.

Consultatii cu profesorii în probleme legate de: cunoasterea elevilor, întelegerea problemelor

elevilor, sprijin în dezvoltarea lor, asigurarea echilibrului între cerintele scolare si posibilitãtile

elevilor, în identificarea cauzelor inadaptãrii scolare, optimizarea relatiei scoalã-elev

Consultatii cu pãrintii în probleme legate de : cunoastere a copiilor lor, întelegerea nevoilor si a

comportamentului lor, identificarea factorilor de risc în integrarea familialã, scolarã, socialã,

ameliorarea relatiei cu propriii copii, sprijinirea scolii în educatia copilului.

Consilierea educationalã este realizatã de cãtre specialisti formati în domeniul psihologiei,

psihopedagogiei, pedagogiei sau sociologiei care îsi desfãsoarã activitatea la Centrul Judetean de

Asistentã Psihopedagogicã si în Cabinetele scolare de asistentã psihopedagogicã.

Bibliografie:

Corey,G.(1991).Theory and practice of counseling and psychology .Pacific

Grove,CA:Brooks/Cole

Young,M.E.(1992).Counseling methods and techniques.New York:merrill

Consiliere si psihoterapie

Din punctul de vedere al obiectivelor vizate, putem afirma cã psihoterapeutul este interesat

în primul rând de obiectivele de remediere, pe când consilierul este interesat în primul rând de

obiectivele de dezvoltare. Cu alte cuvinte, psihoterapeutul va urmãri cel mai frecvent realizarea

unor modificãri la nivel de personalitate, pe când consilierul va urmãri în primul rând valorificarea

resurselor individuale existente.

Spre exemplu, Sectiunea de psihologie a consilierii a Asociatiei americane a psihologilor,

defineste obiectivul consilierii ca „... sprijinirea indivizilor în depãsirea obstacolelor legate de

dezvoltare, în orice domeniu s-ar manifesta acestea si în dezvoltarea optimã a resurselor

personale.” (Patterson, 1986, p. XVII).

Aceastã distinctie utilizeazã sintagma în primul rând, pentru a sublinia faptul cã cel mai

frecvent clientii vin la consilier sau psihoterapeut pentru probleme care solicitã obiective

apartinând ambelor tipuri mai sus definite.