Eficiența Psihoterapiei la Copii

Curs 1

- Identificarea unor tratamente eficiente pentru copiii care suferă de tulburări comportamentale şi emoţionale este - problemă de mare actualitate în cercetarea din domeniul psihologiei clinice şi psihoterapiei.

- Green paper-ul elaborat de Comisia Europeană în 2005: ”Improving the mental health of the population: toward a strategy on mental health for the European Union” arată că 27% din populaţia Uniunii Europene suferă de tulburări mentale (European Commission, 2005).

- Dintre acestea, devierile comportamentale ocupa un loc important, 3-5% din populaţie suferind de ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenţie) şi 8-12% din populaţie suferind de tulburare de conduită (CD) sau de opoziţionism provocator (ODD).

Metaanalize

- Problematica cercetării eficientei psihoterapiei la copil este una de foarte mare actiualitate la nivel internaţional. Astfel, într-un articol publicat de H.G. Hair în 2005 în Journal of Child and Family Studies acesta face referire la sinteza realizată de Hoagwood în 2003 privind toate studiile controlate evidence-based publicate privind eficenţa psihoterapiei.

- Autorul a ajuns la fabuloasa cifră de peste 1500 de studii clinice controlate privind rezultatele psihoterapiei cu copii şi adolescenţi şi a 12 revizuiri importante ale studiilor dintre 1998 şi 2002. Aceste studii contolate au avut ca scop demonstrarea eficienţei intervenţiei terapeutice, adică probabilitatea ca - terapie dată să producă efecte benefice în condiţii ideale (vezi Hair, 2005).

- Într-un foarte recent articol publicat de Bratton, Ray, Rhine şi Jones la sfârşitul anului 2005 în revista Professional Psychology: Research and Practice, publicatie ISI oficială a Asociaţiei Psihologilor Americani, autorii fac - trecere în revistă a tuturor studiilor metaanalitice realizate în ultimele trei decenii care au avut ca scop identificarea eficienţei psihoterapiei la copii.

Dintre acestea, autorii citează şase revizii importante ale literaturii de specialitate (vezi Bratton, Ray, Rhine si Jones, 2005):

- Problema eficienţei psihoterapiei cu copii a fost multă vreme lăsată fără răspuns datorită constrângerilor etice care i-au împiedicat pe terapeuţii din acest domeniu să desfăşoare studii clinice randomizate.

- Prima metaanaliză privind eficenţa psihoterapiei la copii a fost realizată de Casey şi Berman în 1985. Ei au revizuit 75 de studii publicate între 1952 şi 1983 şi au ajuns la concluzia că copiii care au beneficiat de tratament au avut performanţe mai bune decât 76% dintre copiii din loturile de control.

- În 1995 Weisz şi colaboratorii au analizat 150 de studii controlate publicate între 1967 şi 1993 şi au obţinut rezultate similare.

- În 1990 Kazdin şi colaboratorii examinează 223 de studii publicate privind eficienţa psihoterapiei copilului, dintre care doar 102 erau studii clinice randomizate, iar rezultatele metaanalizei au arătat de asemenea eficenţa psihoterapiei copilului (vezi Bratton, Ray, Rhine and Jones, 2005 – Professional Psychology: Research and Practice).

Abordări în psihoterapia copilului

- În 1991 Kazdin identifică peste 400 de abordări în psihoterapia copilului.

- În 1996 Roth şi Fonagy sugerează că multe dintre aceste terapii reprezintă subclase ale unui număr mai mic de orietări: psihoterapia cognitiv-comportamentală, psihoterapia interpersonală, psihoterapia strategică şi sistemică, psihoterapia experienţială şi psihoterapia de grup.

- În 1996 Shirk şi Russell identifică trei orientări majore în psihoterapia copilului: psihodinamică, orientată pe client şi cognitiv-comportamentală. În clasificarea lui Roth şi Fornagy psihoterapia centrată pe client face parte din terapiile experienţiale (după Lis şi colab, 2001, European Psychologist).