In prezentul capitol vom analiza conceptul de invatare, prin intermediul
diverselor teorii ale invatarii, concentrandu-ne asupra invatarii organizationale. Una
dintre ipotezele cercetarii noastre este aceea ca orice organizatie este capabila sa
invete. Vom face in acest capitol si o recenzie a celor mai des intalnite practici si
politici de gestiune care au aparut in literatura referitoare la organizatiile care invata,
din dorinta de a putea discerne mai bine contextul in care instrumentarul contabilitatii
manageriale este presupus a actiona in cadrul unei firme. Este deja acceptat faptul ca
dificultatea majora in implementarea instrumentelor nu consta in intelegerea
mecanismului lor de functionare, ci in acceptarea si implicarea personalului.
Din punctul de vedere organizational, invatarea nu poate fi un proces pasiv
(precum cel de simpla memorare), fiind in principal holistic, cu toate ca este necesara
si dezvoltarea unor aptitudini, capacitati si competente individuale. Vom cerceta
modalitatile de coordonare a invatarii individuale si organizationale in scopul atingerii
fazei in care organizatia ca intreg sa invete. In finalul capitolului, vom identifica un
cadru conceptual al managementului invatarii organizationale, model care sa fie
utilizat in analiza viitoare a instrumentelor contabilitatii manageriale.
3.1 O abordare pluridisciplinara a conceptului de
invatare organizationala
Aparuta pe fondul manifestarii a trei premise (conceptul de dezvoltare
organizationala, fenomenele de globalizare si managementul calitatii totale),
invatarea organizationala nu este un concept nou (Fenwick, 1995). Invatarea
organizationala si organizatia care invata reprezinta concepte foarte la moda in
mediile academice si practice la ora actuala (Popper si Lipshitz, 2000). Conceptul a
78
constituit subiect de dezbatere si in teoria organizatiei, unde invatarea organizationala
a dominat cercetarea in ultimii douazeci de ani (Easterby-Smith et al., 2005).
Cu o istorie inceputa in 1938 (www.fieldbook.com), cu o concretizare a
conceptului realizata de catre Simon in 1976 (Endlich, 2001) si cu referiri la el facute
de catre Cyert si March cu mai bine de patruzeci de ani in urma (1963) (Shipton,
2004) numeroase sunt totusi discutiile (pentru prezentare a diverselor subiecte legate
de acest subiect, a se vedea Popper si Lipshitz, 1998), punctele de vedere si temele
abordate in sfera invatarii organizationale (treceri in revista ale literaturii se p
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
