Comunicarea non verbală

In contextul tipurilor de comunicare, comunicarea non-verbala (body language) prezinta interes din cel putin doua motive:

1) rolul ei este adesea minimalizat;

2) intr-o comunicare orala, 55% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limbajului neverbal (expresia fetei, gesturile, postura corpului, etc.).

Acest procentaj a fost stabilit pe la mijlocul anilor '70 de A. Mehrabian si

M. Weiner ,,Decoding of inconsistent comunication". Ei au stabilit urmatorul raport al perceptiei informatiei de catre receptor intr-o comunicare orala:

7% - cuvinte

38% - paralimbaj (in principal intonatia si inflexiunile vocii)

55% - limbaj non-verbal

Comunicarea non-verbala are, datorita ponderii ei mari in cadrul comunicarii realizata de un individ, un rol deosebit de important. Limbajul non-verbal poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala. Mesajul non-verbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare.

1. KINETICA

Observarea tuturor gesturilor este o axa fundamentala pentru intelegerea dinamicii comunicarii. Ea este punctul de plecare al kineticii, teorie care studiaza ansamblul semnelor comportamentale emise in mod natural sau cultural; aceasta disciplina a aplicat metodele lingvisticii structurale sistemelor de gesturi, fara a le disocia de interactiunea verbala.

Cartea lui Ray Birdwhisteell, Introduction to kinetics, reprezinta primul mare studiu sistematic al faptelor gestuale. Fonemelor, unitati distinctive ale fonologiei le corespund kinemele, cele mai mici unitati de actiune ale gestului sau mimicii: de exemplu, ,,ochiul stang inchis". Morfemelor, cele mai mici unitati semnificative ale lexicului le corespund kinemorfemele, de exemplu clipit. Kinetica devine o gramatica a gesturilor. Fondata pe aceasta, se instituie o parakinetica, prozodie si poetica a gesturilor: intensitate, durata, intindere, dar si ritmuri constante, flux constant. Aceasta dimensiune mai larga