Aceasta prima prelegere asigura o introducere generala in problematica psihologiei sociale, prezentand obiectul si metodele psihologiei sociale ca stiinta, incluzand precizari terminologice si metodologice, configurand sfera de analiza teoretica a psihologiei, precum si un scurt istoric. Rostul ei este de a familiariza studentul cu elementele fundamentale ale acestei discipline.
Obiective
La sfarsitul acestei prelegeri, studentul va putea :
- sa aiba o intelegere mai larga a diferitelor aspecte ale problematicii psihologiei sociale ca stiinta ;
- sa dobandeasca abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic concepte si rationamente ce tin de psihologia sociala ;
- sa coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei sociale;
- sa isi configureze mai eficace elementele esentiale ale stiintei psihologiei sociale, esentiala in studiul disciplinelor din planul de invatamant.
Continut si tematizare
1. Generalitati privind problematica psihologiei sociale : moduri de abordare a problematicii umane in diferite perioade istorice, perspectivele teoretice asupra naturii fiintei umane
Printre stiintele umaniste a caror dezvoltare spectaculoasa a marcat ultima suta de ani, psihologia sociala ocupa o pozitie cu totul aparte, oferind o perspectiva sintetica asupra exigentei umane si totodata un instrument esential pentru intelegerea si optimizarea existentei noastre de zi cu zi. Sau, dupa expresia lui Serge Moscovici a devenit ,,masina de fabricat zei", adica un instrument de formare a destinelor umane, capabile sa se raporteze lucid, constient si pragmatic la propriul rost in lume.
Preocuparile privind problematica omului si a vietii sale sociale au ocupat in toate timpurile un loc central in campul reflexiei filosofice sau stiintifice.
Desi preponderent metafizice, acestor prime demersuri teoretice nu le lipsesc intuitii si observatii remarcabile prin finetea si pregnanta lor, care vor fi preluate si aprofundate ulterior, in cadrul unor dezvoltari stiintifice sistematice. De altfel, de-a lungul unor perioade de timp relativ mari, modul de abordare a problematicii umane a evidentiat anumite note distinctive, avand caracter complementar.
- Antichitatea a relevat dimensiunea metafizica a existentei omului, vazut intr-o armonioasa unitate cu intregul Univers material si spiritual, un microcosmos care reproduce sintetic si esential macrocosmosul.
- Evul Mediu, departe de a putea fi considerat acea intunecata perioada in care preocuparile spirituale s-au aflat in regres, evidentiaza cu o deosebita forta dimensiunea transcendental-religioasda a existentei umane, aspect fara de care intelegerea a ceea ce s-a numit ,,creatia absoluta a Universului" nu ar fi posibila.
- Epoca Moderna deplaseaza accentul asupra dimensiunii marcata de aspiratia despre cunoastere si libertate, valori ce apartin unei morale laice, complementara celei religioase.
- Dupa cum, Epoca Contemporana inscrie existenta umana sub semnul pragmatismului-transformator, capabila sa produsa mutatii existentiale prin intermediul actiunilor sociale dirijate si tehnologiilor. Paralel cu aceasta evolutie, constituirea progresiva a cunoasterii pozitive va conduce si la o necesara maturizare a reflexiei teoretice in domeniul complex al stiintelor despre om, precum si la elaborarea unei metodologii specifice de cercetare. Astfel, se asigura premisele aparitiei unor stiinte precum psigologia, sociologia, antropologia, politologia s.a. In zona de interferenta a acestor discipline se configureaza si psihologia sociala, ca domeniu autonom de cunoastere si cercetare experimentala. De observat ca, mai ales in aceste domenii, impletirea stransa dintre cercetarea stiintifica si speculatia filosofica s-a dovedit deosebit de fructuoasa, cele doua modalitati fundamentale de abordare potentandu-se si sprijinindu-se reciproc.
Aceste inceputuri releva totodata principalele directii de abordare si interpretare teoretica a esentei umane, directii cu functie metodologica care, ulterior, prin dezvoltare si nuantare, vor conduce la formularea principiilor de baza ale sociologiei, antropologiei si psihologiei sociale moderne. De-a lungul evolutiei istorice a stiintelor umaniste, asupra naturii profunde a fiintei umane au fost adoptate si dezvoltate mai multe perspective teoretice, dar care au un evident caracter complementar (88; 94; 131).
(a) Perspectiva biologica. In cadrul acestei orientari, accentul se pune pe dimensiunea biologica a fiintei umane, vazuta ca o veriga terminata intr-un lung lant evolutiv. Relevandu-se in special determinatiile natural-genetice ale comportamentului, se ipostaziaza rolul instinctelor, al senzorialitatii si activitatii nervoase superioare in dinamica vieti psihice si sociale. Aspectele somatice si filosofice apar ca o veritabila infrastructura a psihologicului si sociologicului, fiind principalele determinante ale procesului mai larg de adaptare la mediu. In aceasta optiune metodologica isi vor gasi inceputurile cercetarile moderne de neuropsihologie, psihofiziologie, psihogenetica sau morfopsihologie. Fundamentarea experimentara a acestor studii a generat adevarate paradigme pentru abordarile teoretice ulterioare.
(b)Perspectiva sociologica. Aceasta conceptie evidentiaza determinatiile socioculturale ale conduitei umane si mecanismele prin care socialul structureaza si modeleaza in plan istoric si ontogenetic atat procesele psihoindividuale, cat si cele de relationare interpersonala, intra- si intergrupale. Principiul de baza al acestei orientari poate fi formulat astfel: nimic nu exista in psihicul uman care sa exprime o influenta sociala, in plan filogenetic sau ontogenetic. Deci, suprastructura sociala
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
