Proiectarea și Managementul Programelor

Cap. I: TEORIA GENERALA A EDUCATIEI

1.1. Educatia – definitii si delimitari conceptuale

Realitatea contemporana demonstreaza ca rolul scolii nu numai ca nu s-a

diminuat, ci a devenit tot mai complex, întarind ideea potrivit careia avem nevoie de o

educatie dinamica, formativa, centrata pe valori autentice.

Educatia cuprinde ansamblul influentelor, actiunilor, activitatilor desfasurate

pentru formarea, dezvoltarea, modelarea personalitatii umane, pentru integrarea sa

optima în societate. Educatia reprezinta activitatea sociala complexa constituita din

ansamblul actiunilor constiente, sistematice si organizate, desfasurate cu scopul

formarii si dezvoltarii personalitatii umane în concordanta cu nivelul de dezvoltare al

societatii.

Educatia este definita drept o actiune sistematica exercitata de adulti asupra

copiilor si adolescentilor cu scopul de a-i pregati pentru viata pe care o vor trai într-un

mediu dat. Prin educatie se înfaptuieste în mod constient dezvoltarea personalitatii

umane. Obiectivele actiunii educationale sunt expresia directa a unei comenzi sociale.

Desfasurarea actiunii educationale presupune raportarea permanenta la social. În

consecinta, pe de o parte educatia este un instrument al societatii, iar pe de alta parte

este o actiune care, desfasurata în mod constient, ofera posibilitatea manifestarii

factorilor subiectivi care tin de personalitatea individului.

Educatia nu reprezinta un obiectiv exclusiv al pedagogiei, ci reprezinta obiect de

studiu si pentru alte stiinte, în special din domeniul socio-uman cum ar fi psihologia,

sociologia, asistenta sociala, antropologia etc. Fiecare dintre aceste stiinte abordeaza

fenomenul educational dintr-un unghi propriu, relevându-i anumite trasaturi si

conferindu-i un loc în ansamblul celorlalte fenomene sociale. Ca urmare, se impune

regândirea punctului de vedere din care pedagogia studiaza educatia. Complexitatea sa

3

rezida în multiplicarea conexiunilor pe care educatia le are cu celelalte fenomene

sociale ce au functii educative, sau cu fenomenele psihice ce pot explica aceste functii.

Complexitatea educatiei este dovedita de cele patru componente ale sale –

dezvoltarea personalitatii si a carierei, educatia pentru valori, educatia pentru securitatea

personala si managementul clasei ca grup.

1.2. Formele educatiei

Influentele educative actioneaza permanent asupra fiecarei persoane. În functie

de caracterul acestora sistematizat, organizat, spontan putem clasifica formele educatiei

în: educatie formala, nonformala si informala. Formele educatiei reprezinta modalitatile

în care se realizeaza actiunea educationala.

1. Educatia formala este acea forma a educatiei prin care se realizeaza

transmiterea cunostintelor teoretice si practice, asimilarea acestora de tânara generatie

în special, dar si de om în general, formarea personalitatii în cadru institutionalizat

oferit de institutiile de învatamânt de toate gradele: gradinite, scoli, universitati, centre

de perfectionare. Însusi termenul de educatie formala provine din latinescul formalis,

care înseamna oficial, organizat, legal.

Educatia formala are cea mai mare pondere si eficienta în formarea

personalitatii, fiind conceputa si realizata în lumina teoriilor, legitatilor educatiei, pe

baza unei strategii pedagogice adecvate. Este o educatie complexa, programata,

organizata, intentionata, constienta care asigura comunicarea si asimilarea cunostintelor

într-un cadru interactiv ce se stabileste între subiectul si obiectul educatiei. Are în

vedere toate continuturile activitatii de formare, dezvoltarea personalitatii în plan

intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic. Vizeaza exersarea aptitudinilor si

atitudinilor general-umane într-un cadru metodologic deschis autoperfectionarii si

raspunde unei comenzi sociale fiind întotdeauna evaluata social.

Educatia formala valorifica activitatea de educatie organizata în cadrul

sistemului de învatamânt sub îndrumarea unor cadre didactice specializate.

4

Evidentiindu-i-se numeroasele si diversele elemente pozitive, unii autori

reliefeaza în acelasi timp si unele carente, dintre care retinem ca, educatia este centrata

pe performante înscrise în anumite programe si din aceasta cauza nu lasa loc

imprevizibilului, ceea ce poate predispune catre rutina si monotonie.