Proiectarea Pedagogică

PROIECTAREA PEDAGOGICĂ

Una dintre cele mai importante activități didactice de la începutul anului școlar și al fiecărui semestru o constituie proiectarea pedagogică al cărei algoritm are în vedere, prin anticipare, pregătirea elevilor pe baza unui program educațional care cuprinde: obiective, conținuturi, strategii, modalități de evaluare, precum și relațiile dintre aceste componente specifice disciplinelor de învățământ și ariilor curriculare din care acestea fac parte.

Scopul fundamental al activității de proiectare pedagogică îl constituie OPTIMIZAREA rezultatelor școlare ale elevilor.

Proiectarea, în general, se înscrie în conduita de ANTICIPARE care presupune reprezentarea unei activități prin raportare la un scop bine precizat.

Prin definiție, proiectarea presupune "a reprezenta un scop care se așteaptă și a întelege natura și ordinea acțiunilor necesare pentru a-l atinge".

Aspectele pe care le implică proiectarea riguroasă sunt:

- stabilirea clară a obiectivelor;

- selectarea corespunzătoare a părții din conținutul concret impus de tema lecției, a demonstrațiilor, experiențelor, exercițiilor, a metodelor, procedeelor și strategiilor de mare randament, a mijloacelor de învățământ adecvate, succesiunea logică a momentelor pe care le presupune actul învătării.

Demersul prciectiv necesită:

1. o analiză a caracteristicilor situației concrete în care formatorul va acționa pentru a determina resursele de care dispune și problemele cu care se va confrunta;

2. definirea precisă a obiectivelor acțiunii educative;

3. o determinare a etapelor, momentelor de acțiune prin raportare la scopul precizat sub forma obiectivelor și prin valorificarea specificului conținutului vizat;

4. un angajament / accept individual si colectiv al participanților cuprinși în proiect.

Prin proiectare se conferă SENS acțiunilor inițiate în școală într-o formă explicită.

Concepută și realizată sistematic, proiectarea generează rezultate pozitive în învățare și în dezvoltarea individului.

Prin proiectare, profesorul poate ajunge la ipostaza formatorului riguros în activitățile pedagogice, eficient în relația cu partenerul său.

Este evident că, oricât ar fi de atentă și de meticuloasă, proiectarea nu poate anticipa, până la reproducere, o realitate virtuală, de domeniul viitorului. De aceea, ea trebuie să rămână DESCHISA SITUAȚIILOR NEPREVĂZUTE; cel care proiectează un anumit mod de desfășurare a unei activități de formare trebuie să probeze:

1. capacitate maximă de adaptare la situația concretă de învățare;

2. disponibilitate pentru a abandona unele elemente anticipate;

3. disponibilitate pentru a antrena demersuri noi, neproiectate.

În fond, creativitatea didactică nu este decât capacitatea de a regrupa sisteme și situații acționale știute, în funcție de tipul de posibilități; CREATIVITATEA reprezintă racordarea și contextualizarea unui ansamblu procedural coerent. Ceea ce i se cere proiectului nu este o logică în abstract, ci o adecvare oportună la logica situației de instruire, a resurselor de formare, prin raportare la obiectivele urmărite și la specificul conținutului predării-învățării.

Exercițiul prciectării practicat continuu, cu consecvență și competență de către formator, poate asigura proiectului șanse de a fi adecvat unor împrejurări concrete și de a fi suportul unei acțiuni educative eficiente.

Termenul de proiect dezvoltă un spectru de semnificații pe un traiect plecând de la indefinit la definit. Dimensiunea indefinită a proiectului vizează faptul că acesta se referă la o intenție, la ceva ce poate fi realizat. Dimensiunea definită se referă la FORMA DE DESCRIERE OPERATIONALA pe care o dăm intenției.

Proiectul devine credibil, și pentru cel care îl concepe, și pentru persoana care va beneficia de el, în măsura în care se vor putea formula suficiente detalii OPERAȚIONALE, elemente acționale care să facă posibilă intenția ca atare. În absența acestor elemente operaționale, intenția, proiectul devin forme pure, fără valoare instrumentală. Orice proiect este un instrument care servește unui scop, conferind activității siguranță, rigoare, eficiență.

Dar a avea un proiect nu este suficient pentru ca acțiunea însă să fie încununată de succes; se pune problema calității proiectului.

CONCEPTUL DE PROIECTARE PEDAGOGICĂ reflectă, prin urmare, ansamblul acțiunilor și operațiilor în cadrul activității de educație / instruire conform finalităților asumate la nivel de sistem și de proces, în vederea asigurării funcționalității sociale a acesteia, în sens global, optim, strategic. Proiectarea pedagogică susține:

1. ordonarea teleologică a elementelor componente ale procesului de învățământ: obiective, conținut, metodologie, evaluare;

2. orientarea axiologică a relațiilor dintre acestea, angajate în perspectiva OPTIMIZĂRII activității de predare-învățare-evaluare.

Această activitate are simultan un caracter:

- global (vizând corelația dintre toate elementele componente ale procesului de învățământ, concretizate la nivel de acțiune didactică);

- optim;