Pedagogie

Curs 1.

PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT – OBIECT DE STUDIU AL TEORIEI SI METODOLOGIEI

INSTRUIRII

Teoria si metodologia instruirii are calitatea unei stiinţe pedagogice fundamentale care este inclusă – de

regulă sub numele de didactica generală – în structura pedagogiei generale (alături de fundamentele

pedagogiei si de teoria educaţiei).

- Didactica generală în versiunea programată cuprinde teoria generală a procesului de învăţământ.

Prin obiectul de studiu comun (procesul de învăţământ, instruirea realizată prin procesul de

învăţământ), didactica este asociată cu teoria instruirii. Didacticile speciale (metodicile) reprezintă

modalităţi de aplicare a didacticii generale la specificul unui obiect de învăţământ.

PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT – analiză conceptuală, abordare sistemică, caracterizare.

Abordarea structural-sistemică

Societatea – ansamblul de influenţe sociale

Sistemul educativ - reprezintă ansamblul instituţiilor/organizaţiilor (economice, politice,

culturale) si al comunităţilor umane dintr-o anumită societate, care în mod direct sau indirect

realizează anumite funcţii si roluri pedagogice, influenţând procesul de formare-dezvoltare a

personalităţii umane (Cristea S., 2002, p.337)

Sistemul de învăţământ. Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor si

instituţiilor de învăţământ de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activităţii de instruire si

educare (Legea învăţământului)

Fluxuri de intrare în sistem Procesul de învăţământ Fluxuri de iesire din sistem

Feed-Forward

Feedback

Procesul de învăţământ – este un subsistem al sistemului de învăţământ, o activitate instructiv-educativă

complexă, desfăsurată în mod constient, organizat si sistematic în cadrul diferitelor instituţii de

învăţământ, în vederea atingerii finalităţilor educaţiei scolare (Ionescu M., 2009). El are drept componente

fundamentale: predarea –învăţarea-evaluarea.

a) Abordarea procesului de învăţământ ca subsistem al societăţii

Elementele mediului social se reflectă în componentele procesului didactic (Ex: inovarea tehnologiilor de

comunicare, revizuirea conţinuturilor, a relaţiilor interumane, etc ), invers sistemul de învăţământ impune

niste exigente mediului social (Ex: finalităţile educaţionale).

Privit ca sistem, procesul de învăţământ are la nivel micro si macro următoarele componente:

- Fluxurile de intrare:

- Fluxurile de iesire: absolvenţii calificaţi pentru diversele profesii si subsisteme ale mediului social

(ce se realizează? – sisteme de cunostinţe, priceperi, deprinderi, competenţe, valori, etc);

2

- Funcţionalitatea procesului

- Mecanisme de feedback (finalitatea devine cauzalitate) si feed-forward (anticiparea finalităţii

redevine cauzalitate)

b) Abordarea procesului de învăţământ ca sistem

Perspectiva de abordare Intrebări Componente

Perspectiv funcţională de ce predau profesorii?, de ce

învaţă elevii?, de ce se

organizează?

obiective educaţionale

rezultate

Perspectiva structurală, cine participă?

cu ce resurse?

cu ce constrângeri?

în ce condiţii?

ce si cât se însuseste?

resurse umane

materiale si de timp

financiare,

curriculum scolar

resurse procedurale

conţinutul învăţământului

Perspectiva operaţională cum se desfăsoară?

cum se controlează si cum se

reglează?

predare-învăţare-evaluare

conexiuni inverse

Caracterizarea procesului de învăţământ

Trăsături caracteristice ale procesului de

învăţământ

Exemplificare

Caracter sistemic

Caracter complex

Caracter dinamic

Caracter bilateral

Caracter biunivoc

Caracter interacţionist

Caracter axiologic

Caracter planificat, organizat, sistematic

Caracter normativ

Caracter informativ

Caracter formativ

Caracter unitar

Caracter cognitiv (de cunoastere)

Caracter logic si raţional

Are drept componente principale

Predarea-învăţarea-evaluarea

Este un sistem autoreglabil

Este un proces managerial

Exerciţiu: Găsiţi argumente pentru a susţine fiecare caracteristică a procesului de învăţământ.

PREDAREA-ÎNVĂŢAREA-EVALUAREA, COMPONENTE FUNDAMENTALE ALE

PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

PREDAREA, în concepţie modernă, înseamnă a organiza demersuri si experienţe de învăţare care să

provoace modificări dezirabile în comportamentele educaţilor. A preda înseamnă (Ionescu M, Bocos M.,

2009):

A proiecta producerea schimbărilor dorite

A preciza natura schimbărilor

A determina conţinutul acestor schimbări

A organiza, conduce si monitoriza producerea schimbărilor

A evalua nivelul la care se realizează schimbările

A controla calitatea schimbărilor intervenite în comportamentul elevilor;

Exerciţiu: Din perspectiva relaţiei profesor-elev care credeţi că ar fi rolul profesorului în procesul de

învăţământ?

În sens restrâns, predarea defineste o parte importantă din structura instruirii aflată “în cadrul

interacţiunii directe a profesorului ce elevii”, în interdependenţă cu învăţarea si evaluarea. În sens larg,

predarea defineste o componentă a instruirii care orientează dirijarea învăţării în raport de obiectivele

pedagogice asumate, depăsind “cadrul restrictiv al interacţiunii directe a profesorului ce elevii, incluzând

si seria de acţiuni sau operaţii destinate pregătirii si organizării lecţiei” (Lisievici P., 2001).

ÎNVĂŢAREA – reprezintă o activitate intelectuală si fizică desfăsurată în mod sistematic în vederea

însusirii de informaţii (latura informativă) si formării de abilităţi, necesare dezvoltării continue a

personalităţii (latura formativă).

Variabilele informativ-formative ale predării -învăţării (Dumitru I., 2001):