Pedagogie

Introducere:

Problema evaluării în procesul de învăţământ este una veche însă cu conotaţii

noi. Este un subiect mult tratat şi controversat.

În termeni seci- evaluarea poate fi asociată cu termenul “verdict” , o măsurare

şi o apreciere a rezultatelor unui subiect implicat în procesul de învăţământ.

Primele cercetări ştiinţifice în acest domeniu au fost intreprinse de psihologul

francez H. Pieron în 1922.

Dacă ar fi să urmărim procentual această activitate, am contata că ea ar

reprezenta aprox. 33% din munca profesorului la clasă.

Evaluarea nu trebuie concepută doar ca şi control al cunoştinţelor sau ca mijloc

de evaluare obiectivă ci mai cu seamă ea trebuie văzută ca etapă de

perfecţionare ce presupune o strategie globală asupra formării.

Situaţie problemă: Prezentare

Care este adevărul?

Ce anume s-a întâmplat?

CE ESTE EVALUAREA ?

Stelian Toma - defineşte evaluarea ca fiind un proces de măsurare şi apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educaţie şi învăţământ, a eficienţei resurselor, condiţiilor şi strategiilor folosite prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării unor decizii de îmbunătăţire şi perfecţionare.

Terry Tenfrink – vede evaluarea ca proces de obţinere a informaţiilor asupra elevului, profesorului însuşi sau asupra programului educativ şi de valorificare a acestor informaţii în vederea elaborării unor aprecieri ce vor duce mai departe la luarea unor decizii.

Ioan Jinga – prezintă evaluarea ca fiind un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calităţii), cu resursele utilizate (evaluarea eficienţei) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).

Evaluarea şi estimarea sunt acte de valorizare ce intervin în toate

intreprinderile umane.

Omul fiinţează sub semnul măsurării şi al comparaţiei cu alţii şi cu propriul

sine.

În cadrul sistemului de învăţământ evaluarea este procesul prin care se

delimitează, se obţin şi se furnizează informaţii utile, permiţând luarea

unor decizii ulterioare.

Actul evaluării presupune două momente relativ distincte:

Măsurarea consecinţelor instruirii (operaţia de cuantificare a rezultatelor şcolare, respectiv de atribuire a unor simboluri exacte unor componente achiziţionale, prin excelenţă calificative;

Aprecierea sau evaluarea propriu-zisă (emiterea unei judecăţi de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil).

Evaluarea – este aşadar procesul prin care se delimitează, se obţin şi se

furnizează informaţii permiţând luarea unor decizii ulterioare.

este un proces, o activitate etapizată, desfăşurată în timp:

nu se rezumă la notarea elevilor ci vizează domenii şi probleme mult mai complexe (sistemul în ansamblu):

implică un şir de măsurări, comparaţii, aprecieri menite să optimizeze activitatea supusă evaluării:

şi în final duce la luarea unor decizii menite să optimizeze activitatea supusă

evaluării.

Scopul evaluării nu este acela de a aduna anumite date, ci de a

PERFECŢIONA procesul educativ.