Pedagogie

CURSUL 1

Obiectul de studiu

- etimologie: termenul vine din limba greacă - pais (copil) + agoge (acţiunea de a conduce) - paidagogus = acţiunea de a-l conduce pe copil

- paidagogus=preceptori privaţi: persoana care îl conduce pe copil la şcoală (un sclav)

- apoi, desemnează ansamblul preocupărilor educaţionale; = integrare, metodică, sistematică, în societate

- educaţia intră şi în sfera altor discipline (e.g.: filosofie etc)

- până la constituirea ca disciplină, pedagogia a fost în cadrul filosofiei (eg: filosofia naturii), în sfera preocupărilor sociologiei, psihologiei, economiei (management), istoriei

- perspectiva pedagogică în investigarea educaţiei = coordonate, reflecţii şi cercetări asupra narării, valorilor, limitelor, conţinutului, principiilor etc

- două coordonate majore

(1) coordonata finalităţilor = transpunerea unei comenzi sociale într-un sistem de funcţii, principii, a căror respectare va asigura formarea tipului de personalitate

(2) coordonata tehnologiei=tehnica didactică=modalitatea concretă de transformare în practică, ceea ce e implicat în norme, principii etc

Pedagogia = ştiinţa care în conformitate cu propria sa logică decide asupra finalităţilor activităţilor educative şi care totodată asigură mijloacele necesare transpunerii în practică a acestor finalităţi

• îşi are propriile metode de cercetare (reflecţii, cercetări empirice)

• există o serie de metode, multe asemănătoare cu cele din psihologie, sociologie (chestionare, experimente etc)

- rezultatul reflecţiilor şi cercetărilor sunt stocate în ansambluri explicative - teorii: capabile de a instrumentaliza pe dascăl/cadru didactic/cercetătorul fenomenului educaţional

- la început, reflecţiile şi cercetările apar pentru a generaliza experienţa unor persoane

- până la constituirea ca ştiinţă s-a ajuns la o teorie constituită pe etapeî

(1) reflectarea educaţiei în conştiinţa oamenilor (etapa arhaică) = reprezentări, idei ocazionale constituite în mod empiric; transmise pe cale orală

(2) reflectarea teoretică a fenomenului educaţional

- Homer - Iliada, Odiseea = prima lucrare care conţine informaţii despre fenomenul educaţional (sec VIII î.e.n.)

- preocupare pentru o cunoaştere teoretică, organizaă, sistematică a fenomenului

- etapă cu durată mare

• faza filosofică - vechii greci: Platon, Aristotel, Seneca, Sfinţii Părinţi

• faza apariţiei sistemelor pedagogice = Pedagogia clasică - se desprind preocupările din filosofie şi se constituie un sistem: Comenius (ceh, aprox 1592-1670) = părintele didacticii; Rousseau (romanul pedagogic - "Emile sau despre educaţie")

• faza psihologizării şi sociolizării (sf sec XIX-înc sec XX) - psihologia şi sociologia se constituie ca ştiinţe pozitive, experimentale - apare şi pedagogia experimentală (diferite curente); sociologia: D Gusti - pedagogia sociologică; pedagogia existenţială, pramatistă (exemple de curente din sec XX)

Interogaţia pedagogică

- a ajuns să opereze cu regularitate în fenomenul educaţional - rezultă principii pedagogice

- teorii=ansamblul

- pedagogia=ştiinţă constatativ-explicativă; funcţia de a descrie fenomene educaţionale, de a arăta caracteristicile

- pedagogia=ştiinţă normativ-prescriptivă; preocupată şi de ceea ce trebuie să fie în perspectivă: construire de proiecte, scenarii probabile, dezirabile

- patru elemente fundamentale în ceea ce priveşte fenomenul

1. finalităţile educaţiei - ideal educaţional: explicitat la nivelul Legii învăţământului; scopuri/obiective educaţionale

2. conţinuturile învăţământului

3. actorii, procesul educaţional: profesori, elevi

4. mijloacele şi strategiile puse în joc de actori pentru a atinge finalităţile

- pedagogiei i-au revenit sarcinile:

• să studieze activităţile şi comportamentul educaţional al profesorului (cunoştinţe, activ, competenţe etc) ca agent al educaţiei şi al elevului

• să studieze tehnologia educaţională = strategii de învăţare, mijloace de învăţare

• să studieze formele de organizare ale procesului

• investigarea activităţii şi comportamentului elevilor

• studierea sistemului de învăţământ (privit ca proces=tehnic sau ca sistem) şi a componentelor sale

Legile cu care operează pedagogia

- legi probabilistice, statistice (în general care se folosesc în ştiinţele umane)

- legi de determinism: relaţii cauză-efect (totul se întâmplă după relaţii) - NU; toate acestea au drept scop previziunea

- pedagogia doreşte să descopere legile ce guvernează procesul educaţional, însă pentru că are un caracter complex întâmpină dificultăţi: există factori aleatorii care şi manifestă şi influenţează procesul educaţional; rezultatele sunt influenţate de: aptitudinile elevului, atenţia, efortul depus de elevi, experienţa pe care o are dascălul sau o au elevii, dispoziţia, relaţiile fiecăruia cu cei din jur, tactul pedagogic şi pregătirea dascălului, mijloacele pedagogice folosite de profesori

- caracterul aleator al fenomenelor şi factorilor cu care lucrează cercetătorul în pedagogie impun folosirea unor mărimi aparte = probabilităţi - legi statistice ce descoperă probabilităţile unei mase de fenomene

eg: pe baza legilor statistice se poate vedea nivelul cantitativ la care îşi însuşesc o temă elevii de o vârstă, dar nu poate prevedea la ce nivel şi-o va însuşi un anumit elev

Relaţia Pedagogiei cu alte ştiinţe

- relaţia cu ştiinţele biologice pentru că ele vizează condiţiile dezvoltării fiziologice a copilului - eg: capacitatea sistemului nervos, particularităţile fizice etc (datorate eredităţii)

- relaţia cu psihologia: interesate de procesele psihice implicate în învăţământ, despre particularităţile de vârstă şi modificăriloe lor, ale microclimatului unde se desfăşoară învăţământul

- relaţia cu ştiinţele socio-umane:

• sociologia - condiţionările şi repercursiunile sociale

• filosofia - implicată reflecţia filosofică, stabilirea fenomenelor epistemologice (?), valorile de transmis

• politologia: politic şcolare