Didactica si semnificatiile acesteia
Didactica zilelor noastre s-a dezvoltat din colecţia de „reţete” ale pedagogilor de
casă evoluând treptat spre o ştiinţă despre instruire şi învăţarei.
Termenul didactică nu este folosit în literatura de specialitate anglo-saxonă. Termeni
cu o utilizare oarecum asemănătoare sunt: curriculum, teoria instruirii, cercetarea
instruirii.
În zilele noastre termenul didactica cumulează o multitudine de semnificaţii
referindu-se la tot ceea ce este în legătură cu instruirea şi învăţarea.
Propunem o definiţie funcţională a didacticii sau a metodicii, preluată de la
pedagogul german Jank:
Def: Didactica-metodica este teoria şi practica instruirii şi a învăţăriiii.
Pentru a putea să fie considerată o ştiinţă didactica trebuie să satisfacă o serie de
criterii legate de obiectul, teoriile, legătura dintre teorie şi practică, metodele de
cercetare, istoricul şi etica acesteia.
Mulţi cercetători diferenţiază ştiinţa didactică, ca preocupare teoretică a
specialiştilor, de practica didactică care se referă la activitatea metodică a cadrelor
didactice. În acest domeniu există însă o interdependenţă, o întrepătrundere între
teorie şi practică.
Sarcina didacticii este eficientizarea acţiunii profesorilor şi a elevilor incluzând
atât acţiunile observabile cât şi cele psiho-cognitive. Spre deosebire de alte
discipline, didactica nu este o ştiinţă a fundamentelor ci o ştiinţă practică, o ştiinţă
acţională. În acest context didactica respectă criteriul obiectivităţii din ştiinţele
exacte cu privire la constatarea faptelor. Pe de altă parte însă recomandările
acţionale ale didacticii trebuie să aibe o relevanţă pragmatică, adică să fie
fructificabile din punct de vedere al utilităţii practice. Recomandările şi teoriile
didactice trebuie să ofere orientare practică cadrelor didactice. Acest lucru nu
înseamnă însă că din sfera preocupărilor didacticii trebuie excluse fundamentele şi
preocupările teoretice. Didactica nu poate fi privită doar ca o sursă, o colecţie de
cunoştiinţe de specialitate ci trebuie privită ca o ştiinţă.
Spre deosebire de alte ştiinţe, didactica nu este încă o ştiinţă normalăiii (normal
science) cu un câmp problematic şi o tradiţie teoretică clar definitee. Ea depinde de
o serie de aspecte mai mult sau mai puţin conjuncturale. În primul rând didactica
este dependentă de formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice şi de procesul
de titularizare în învăţământ. Acestea imprimă didacticii o anumită „tradiţie” care se
propagă prin lungul şir de opere menite să sprijine candidaţii în finalizarea formării
şi titularizării în învăţământ. Pe această cale însă se propagă o serie de şabloane
pedagogice fără valoare, decât cea strict funţională – a fi o sursă de informare croită
pe subiecte de examen. În al doilea rând didactica nu este o ştiinţă autonomă; ea nu
poate fi separată de ştiinţele partenere, depinzând de informaţiile oferite de acestea,
fără a fi însă reductibilă la acestea. Este vorba de pedagogia generală, teoria
instruirii, ştiinţa curriculum-ului, psihologia educaţiei, etc.
Didactica este o ştiinţă a educaţiei din care s-au dezvoltat o serie de discipline:
didactica generală, didacticiile de specialitate, teoria instruirii etc.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
