Curs pedagogie I

1. Termenul de pedagogie este compus din grecescul pais, paidos, care

inseamna copil si ago, ge, care inseamna actiunea de a conduce. Din

punct de vedere etimologic, pedagogie inseamna actiunea de a conduce

copilul. Cateva intrebari pot fi formulate pornind de la aceasta

semnificatie etimologica:

- a conduce copilul de unde pana unde?

- cu ce metode si mijloace?

- cine realizeaza aceasta conducere?

Ca urmare, semnificatia etimologica a termenului de pedagogie este

restrictiva si presupune anumite precizari:

a) A conduce copilul de la stadiul de fiinta cu disponibilitati largi dar

latente, la stadiul de persoana formata, autonoma si responsabila, este un

proces complex, atat din punct de vedere teoretic, cat si practic. El

presupune etape diferite cu particularitati specifice de : actualizare a

disponibilitatilor speciei umane (mersul biped, vorbirea, gandirea) de

dezvoltare functionala a organismului (vaz, auz, specializarea emisferelor

cerebrale), de socializare a copilului mic (rolul familiei) , de culturalizare

in mica scolaritate, de "cucerire" a lumii prin cunoastere si actiune, de

transformare a propriei persoane si a mediului socio-cultural.

Procesul educational nu este doar actional, practic, ci porneste de le

actiuni concrete, inlantuite in activitati complexe, care, selectate dupa

anumite principii si criterii valorice, conduc la modelarea si dezvoltarea

omului si societatii.

b) Sensul etimologic al pedagogiei trebuie regandit, deoarece treptat,

in evolutia societatii omenesti, a culturii si stiintei, s-a dezvoltat o

pedagogie a adultilor, a schimbarii, a educatiei permanente. Pedagogia nu

se adreseaza numai copiilor, ci tuturor categoriilor de varsta: adolescenti,

tineri, adulti, batrani. Semnificatiile teoretice si practice ale stiintei

pedagogice nu sunt numai de orientare, formare si dezvoltare a

personalitatii, ci si de schimbare, adaptare, modelare.

Pedagogia angajeaza in procesul educational toate fortele si mediile

educationale ale societatii: familia, grupul de joaca, de prieteni, scoala,

grupul profesional, institutiile socio-culturale, mass-media, strada. Daca

ansamblul fenomenelor educationale formeaza domeniul de actiune al

pedagogiei, obiectul ei de studiu este mai restrans. El se refera la acele

fenomene educationale mai mult sau mai putin constiente, organizate sau

difuze, formale sau informale care pot fi cunoscute cu anumite metode si

mijloace specifice, fenomene care pot fi transformate si modelate.

2. Etapele evolutiei pedagogiei

a) Societatea umana nu putea exista, nu se putea perpetua si dezvolta

fara transmiterea de la o generatie la alta a cunostintelor acumulate, a

deprinderilor si priceperilor formate. Treptat, societatea umana a selectat

acele observatii semnificative, pozitive, benefice care au dobandit statutul

de reguli, demne de a fi respectate. De exemplu, "ai carte, ai parte", sau

"tot patitu-i priceput". Ansamblul acestor observatii si generalizari

transmise din generatie in generatie caracterizeaza etapa numita pedagogie

populara.

Aceste idei si mentalitati cu privire la educatie nu formeaza un sistem,

deoarece multe dintre ele sunt contradictorii (de exemplu, "bataia-i rupa din

rai"). Desi ele nu au fost confirmate de experienta ulterioara a omenirii, sau

pastrat in ceea ce s-a numit inconstient colectiv (C.G.Jung), fiind greu de

schimbat. Perpetuarea lor in mod necritic pana astazi poate sa creeze mari

dificultati in procesul educational. De aceea, este necesara adaptarea unor

concepte educationale la noile perioade socio-culturale, la noile situatii si

medii educationale.

b) O data cu dezvoltarea primelor sisteme filozofice, pedagogia

cunoaste o noua etapa in dezvoltarea ei, pedagogia filozofica. Aceasta

evolueaza ea insasi in doua subetape:

o cea in care ideile pedagogice erau incorporate in sistemul filozofic.

De exemplu la Socrate, Platon, Aristotel;

o etapa inaugurata de J.A.Comenius (Komensky) in secolul al XVIIlea,

in care pedagogia este elaborata ca disciplina distincta, dar cu

metode filozofice (deductia).

Marii ganditori ai omenirii din totdeauna, filozofii tuturor timpurilor au

meditat asupra educatiei, au facut constatari asupra faptelor educationale,

au selectat cele mai semnificative observatii, le-au adunat in capitole despre

educatie si le-au introdus in lucrarile lor. Socrate (469-399 i.Hr.), unul

dintre cei mai intelepti ,,invatatori" ai omenirii prin intreaga sa activitate si

viata a constituit un model viu de educatie morala, care a acceptat moartea

(a baut cucuta) in loc sa cedeze principiilor sale. Cele mai importante idei a

lui Socrate cu puternic caracter pedagogic sunt : - cunoaste-te pe tine insuti;

- scopul cunoasterii este dobandirea virtutii; - maieutica; - dezvoltarea

inductiei.

Platon (427+347 i.Hr.) urmasul lui Socrate a infiintat scoala filozofica

numita ACADEMIA. A elaborat teoria ideilor sau formelor potrivit careia

adevarata realitate o constituie ideile (de exemplu ideea de frumos, de

dreptate si ideea suprema de bine). Ideile sunt in viziunea sa esente

suprasensibile, imuabile, care fac parte dintr-o lume aflata in afara timpului

si spatiului.

Aristotel (382-322 i.Hr.) filozof grec, intemeietor al logicii, discipol al

lui Platon a intemeiat scoala filozofica peripatetica numita LICEUL. El

arata ca generalul, esenta exista numai prin lucrurile individuale, iar stiinta

porneste de la perceptia senzoriala si se ridica la general.

o A doua subetapa in dezvoltarea pedagogiei filozofice este inaugurata

de J.A.Comenius (Komensky). Ganditor umanist, ceh, conceptia sa

filozofica PANSOFIA este influentata de filozoful englez Francis

Bacon. Bacon in lucrarea sa principala NOVUM ORGANUM (1620)

pune bazele metodei inductive caracterizata prin folosirea analizei,

comparatiei, observatiei si experimentului. Stiinta adevarata, arata

Bacon se dobandeste prin prelucrarea metodica a datelor senzoriale.

Pornind de la Bacon, Komensky construieste o conceptie pedagogica

bazata pe intuitie (conformarea actiunii pedagogice cu natura) si pe

insusirea gradata si temeinica a cunostintelor prin cele patru trepte:

- scoala materna (1-6 ani);

- scoala elementara (6-12 ani);

- gimnaziul (12-18 ani);

- invatamantul academic (18-24 ani).

Termenul de pedagogie este compus din grecescul pais, paidos, care inseamna copil si ago, ge, care inseamna actiunea de a conduce.