CAPITOLUL 1
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TRANSMISIILE MECANICE
Transmisiile mecanice sunt organe de maşini complexe, realizate din mai multe elemente componente ce formează un ansamblu distinct, fiind destinate transmiterii energiei mecanice între doi arbori aflaţi în diferite poziţii relative, de regulă fără, sau uneori cu modificarea legii de mişcare. Transmiterea energiei mecanice respectiv a puterii are loc de regulă prin modificarea vitezelor unghiulare ω, sau a turaţiei n şi prin urmare a momentelor de răsucire Mr, cunoscând dependenţa:
(1.1)
Necesitatea utilizării transmisiilor mecanice este impusă de o serie de situaţii care se prezintă în continuare:
- când momentul rezistent al maşinii de lucru Mrez este mai mare decât momentul motor Mmot de antrenare:
(1.2)
- când turaţia arborelui de intrare a maşinii de lucru, nmaş diferă de cea a motorului de antrenare, nmot, fiind de regulă mai mică:
(1.3)
- când se impune o anumită lege de mişcare pentru mecanism, de exemplu o mişcare liniară alternativă, sau intermitentă;
- când reglarea turaţiei nu se poate realiza prin motor;
O transmisie mecanică se poate reprezenta în mod sugestiv sub forma unui bloc,
arătat în figura 1.1, cu intrările şi ieşirile corespunzătoare.
reductor, i > 1
amplificator, i < 1
Intrare Ieşire
Figura 1.1. Schema bloc a unei transmisii
În figura 1.1 reprezintă parametrul (puterea) de intrare, iar parametrul (puterea) de ieşire. Mărimile: reprezintă momentele de răsucire, turaţiile, respectiv vitezele unghiulare la intrare şi la ieşire.
Având în vedere cele prezentate, se definesc mărimile caracteristice ale transmisiilor, astfel:
- legea de transmitere, ca fiind dependenţa parametrului de ieşire în funcţie de cel de intrare:
(1.4)
- raportul de transmitere ca fiind raportul turaţiilor, respectiv a vitezelor unghiulare de intrare şi de ieşire :
(1.5)
Considerând că transmisia de putere se face între două roţi, având diametrele D1 şi D2, şi faptul că în punctul de contact nu există alunecare relativă între acestea, vitezele periferice în punctul considerat sunt egale, rezultând:
respectiv,
(1.6)
adică raportul de transmitere este raportul dintre diametrul roţii conduse şi a celei conducătoare.
În funcţie de raportul de transmitere transmisiile mecanice pot fi:
- cu raport de transmitere constant (i = constant), având 1, numite reductoare, sau 1 numite amplificatoare sau multiplicatoare;
- cu raport de transmitere variabile (reglabile), reglarea fiind făcută în funcţie de un parametru de reglare, ele numindu-se variatoare;
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
