1.1. Definire, caracterizare, domenii de folosire
Asamblările filetate sunt asamblări demontabile realizate prin intermediul a două piese filetate conjugate: una filetată la exterior (şurubul), cealaltă filetată la interior (piuliţa sau piesă cu rol de piuliţă).
Avantajele asamblărilor filetate sunt:
- realizează forţe de strângere mari cu forţe de acţionare relativ mici;
- permit o demontare şi montare uşoară;
- au un cost relativ redus datorită execuţiei în serie mare, în fabrici specializate, pe utilaje de înaltă productivitate;
- asigură interschimbabilitatea, datorită standardizării şi tipizării pe plan naţional şi internaţional;
- împreună cu sistemele de asigurare auxiliare dau o siguranţă ridicată în exploatare.
Principalele dezavantaje, inerente, ale asamblărilor filetate sunt:
- filetul este, prin forma sa, un puternic concentrator de tensiuni;
- mărimea forţei de strângere nu se poate stabili precis;
- necesită elemente suplimentare pentru asigurarea împotriva autodesfacerii.
Asamblările filetate se regăsesc, în general, în componenţa oricărei construcţii mecanice, apreciindu-se că peste 60% din piesele unei maşini au filete. Aceasta face ca atenţia acordată studiului, calculului şi realizării asamblărilor filetate să fie deosebită, buna funcţionare a maşinilor sau instalaţiilor complexe fiind direct legată de realizarea asamblărilor filetate.
Transmisiile şurub-piuliţă sunt transmisii care, prin intermediul unei cuple elicoidale, transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie, concomitent cu transmiterea unei sarcini. Cupla elicoidală este elementul determinat al transmisiilor şurub-piuliţă. Aceasta poate fi cu frecare de alunecare sau cu frecare de rostogolire (cuplă elicoidală cu bile).
Principalele avantaje ale transmisiilor şurub-piuliţă sunt:
- transmit sarcini relativ mari;
- funcţionează cu zgomot redus;
- sunt sigure în funcţionare.
Dezavantajele transmisiilor şurub-piuliţă sunt:
- randamentul este redus în cazul folosirii cuplei elicoidale cu frecare de alunecare;
- construcţia piuliţelor care preiau jocul dintre spire este complicată, ceea ce duce la costuri relativ ridicate.
1.2. Filetul. Mod de generare, clasificare, caracterizare
Filetul reprezintă elementul principal al şurubului şi piuliţei. De rezistenţa şi rigiditatea lui depinde siguranţa în funcţionare a transmisiei.
Modul de generare a filetului. Prin înfăşurarea unui plan înclinat pe o suprafaţă directoare (cilindrică sau conică, interioară sau exterioară) se obţine o linie elicoidală numită elice directoare (fig. 1.1, a). Alunecarea unui profil oarecare, numit profil generator, în lungul elicei directoare, dă naştere unei urme numite spira filetului (fig. 1.1,b).
Fig. 1.1 Modul de generare a filetului
Clasificarea filetelor
- În funcţie de destinaţie:
- filete de fixare (la asamblări filetate),
- filete de mişcare (la transmisii şurub-piuliţă),
- filete de măsurare (la aparate de măsură) şi
- filete de reglare (pentru poziţionarea relativă a unor elemente din construcţia dispozitivelor sau maşinilor unelte).
Fig. 1.2 Filet cu două începuturi
În funcţie de numărul de începuturi,
- filetele cu un început (în general),
- cu două sau mai multe începuturi.
Filetele cu mai multe începuturi (fig. 1.2) au un randament mai ridicat, dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. Deoarece pasul real p al unei spire se determină cu relaţia p = i p, în care p este pasul aparent al filetului şi i reprezintă numărul de începuturi, deplasarea axială corespunzătoare unei rotaţii complete (cursa) este mai mare.
Capitole 1-8 si 10
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
