3. Metoda deplasărilor
Metoda deplasărilor ocupă un rol preponderent în calculul structurilor mecanice deoarece permite o algoritmizare relativ simplă. Principial metoda constă în considerarea deplasărilor drept necunoscute ale problemei şi identificarea acestora în baza unor ecuaţii de echilibru. Metoda nu este adecvată calculului manual deoarece conduce la un sistem de ecuaţii cu număr mare de necunoscute.
Faza preliminară a metodei porneşte de la ideea că orice structură poate fi studiată descompunând-o într-un număr finit de domenii mai mici a căror geometrie si comportare fizică sunt descrise de funcţii continue. Aceste porţiuni se numesc elemente. Pentru descrierea fiecărui element este necesar să fie identificate şi notate capetele sale, care se numesc noduri.
Din punct de vedere geometric, structura poate fi descrisă de un sistem de axe arbitrar ales, numit sistem global, sau în raport cu un sistem de axe ataşat elementului (axa x a sistemului de coordonate coincide cu axa longitudinală a elementului), numit sistem local.
Un element poate fi caracterizat din punct de vedere geometric prin:
- Lungimea elementului:
- lungime element
- Orientarea elementului in raport cu sistemul de axe global:
cosinuşi directori
Etapele de rezolvare caracteristice metodei deplasărilor sunt:
1. Descrierea structurii prin noduri şi elemente
2. Calculul forţelor nodale în funcţie de deplasările nodale
Solicitarea axială a elementului se poate descrie prin intermediul eforturilor axiale N, fie prin intermediul forţelor nodale.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
