3.1.1 Definirea conceptului
Plecam de la urmatoarele ipoteze de lucru:
Conflictele pot fi pozitive (productive) sau negative (destructive). În cazul
în care conflictelor nu li se acorda atentia adecvata, acestea risca sa determine
situatii de criza, indiferent de plasarea acestora în raport cu firma sau institutia care
este implicata.
Astfel, în functie de localizare, conflictele pot fi interne sau externe, iar
crizele interne afecteaza atât activitatile firmei cât si pe cele ale celorlalte grupuri
cu care aceasta are stabilite anumite relatii. Crizele externe au un impact mai
substantial, afectând un numar mult mai mare de grupuri si comunitati, situându-se
fie la nivel de transmediu, fie de mediu, grup sau comunitate, efectele fiind de
asemenea mult mai mari.
Conflictul reprezinta interferenta intentiilor unui agent sau a unui grup în
eforturile de atingere a unor obiective de catre un alt individ sau grup. Se
presupune ca cele doua parti implicate au obiective incompatibile, astfel încât
atingerea obiectivului de catre una dintre parti determina imposibilitatea atingerii
de celalata parte implicata. Conflictul poate deveni astfel o strategie pentru
atingerea obiectivelor superioare prin interferenta cu progresul înregistrat de
celelalte parti1.
Conflictul nu poate fi identificat (sau nu este similar) cu concurenta. În
timp ce concurenta presupune de asemenea obiective incompatibile între parti,
aceasta nu implica interferenta (cel putin în situatiile în care concurenta este fairplay).
Astfel, se poate aprecia ca exista o situatie concurentiala atunci când doua
sau mai multe parti încearca sa câstige, prin depunerea unui efort individual, prin
atingerea obiectivelor proprii, fara sa intervina pentru blocarea sau influentarea
progresului celeilalte sau celorlalte parti. Efectul actiunilor întreprinse depinde
numai de comportamentul fiecarei parti în atingerea obiectivelor si nu din
interferenta cu comportamentele celorlalte parti.2 În mod cert, la nivel de firma sau
organizatie, concurenta nu se manifesta la fel de des sau deschis precum
conflictele. Organizarea unor concursuri de vânzari la nivel de firma determina fara
îndoiala o situatie concurentiala, iar aceasta se poate transforma cu usurinta întruna
conflictuala în urma actiunilor de interferenta ale unuia dintre participanti
asupra celorlalti; dorinta exagerata de câstig determina aceasta schimbare de stare.
Definitia conflictului enuntata mai sus sustine în fapt ca partile interfereaza
în mod intentionat unele cu celelalte în atingerea obiectivelor. Aceasta nu implica
însa automat faptul ca partile sa fie de rea credinta sau sa fie constiente de gradul
sau maniera în care actiunile lor afecteaza celelalte parti. Astfel de situatii produc
rezultate ce pot fi caracterizate ca fiind suboptimale, termen cu un sens mai extins
1 Schmidt, S.M., Kochan, T.A., Conflict: Toward Conceptual Clarity, Administrative
Science Quarterly 17 (1972), pp. 359-370.
2 Idem.
decat un simplu "mai putin decât optim". Suboptimizarea se refera la atingerea
subobiectivelor de catre grupuri sau departamente prin excluderea sau ignorarea
obiectivelor generale ale organizatiei sau firmei. Conflictele nu conduc
întotdeauna la obtinerea unor rezultate suboptimale. Pe scurt, ceea ce este benefic
pentru fiecare subsistem nu reprezinta în mod automat un optim pentru întregul
sistem. În sistemele cele mai complexe, actiunile depind de cooperarea dintre
subsisteme, iar activitatea generala ia amploare prin sinergia contributiilor
individuale. Numai printr-o interactiune pozitiva între parti, rezultatele generale pot
fi optime. Una dintre problemele comune tuturor locurilor de munca si care
genereaza în mod frecvent sentimente de emotie, frustrare sau furie este
reprezentata de conflict. Pentru unii dintre cei implicati în conflicte, ziua de lucru
este doar putin mai neplacuta. Pentru altii, frecventa si intensitatea conflictelor care
îi afecteaza înseamna ceva mai mult decât "neplacut". Iar pentru o ultima categorie,
conflictele îi determina chiar sa paraseasca organizatia din care fac parte. O data ce
au atins acest nivel, conflictele de munca determina ceva mai mult decât "simple
probleme".
Inevitabilitatea conflictelor
Conflictele apar în mod natural în momentul în care oamenii încep sa
interactioneze. De exemplu, doua persoane care lucreaza împreuna pot sa nu fie de
acord asupra modului în care fiecare îsi îndeplineste sarcinile sau asupra felului în
care una dintre acestea o trateaza pe cealalta. Acest lucru este normal, continând în
acelasi timp si un aspect pozitiv. Când doua persoane nu sunt de acord una cu
cealalta, înseamna ca amândurora le pasa si nu le sunt indiferente problemele
respective într-o asemenea masura încât sa adopte o pozitie concurentiala si sa se
lupte pentru aceasta.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.