Proiectarea și Construcția Garniturilor de Model

1.1. Consideraţii privind proiectarea garniturilor de model

1.1.1. Stabilirea suprafeţei de separaţie a modelului, a cutiilor de miez şi a formei

Pentru a face posibilă extragerea din amestecul de formare îndesat, fără deteriorarea formei, modelul trebuie secţionat după una sau mai multe suprafeţe de separaţie funcţie de configuraţia acestuia.

Aceste suprafeţe pot fi plane drepte, curbe, frânte sau oarecare. (fig.1.1.)

Fig. 1.1. Posibilităţi de secţionare a modelelor şi a formelor

În general, la alegerea suprafeţei de separaţie pot să apară mi multe soluţii care depind de simetria piesei turnate, de prezenţa suprafeţele care trebuiesc prelucrate mecanic prin aşchiere, de poziţia de formare şi d turnare a piesei etc. Dintre soluţiile posibile trebuie aleasă aceea care asigură:

-extragerea cea mai uşoară a modelului din amestecul de formari

îndesat;

-obţinerea formei cu cât mai puţine miezuri;

-montarea uşoară şi sigură a miezurilor în formă;

-amplasarea suprafeţelor ce urmează a fi prelucrate mecanic în partea d<

jos sau în părţile laterale ale formei;

-simplificarea procesului tehnologic de formare prin micşorarea

numărului de operaţii pentru executarea formei şi a miezurilor.

Corespunzător se va reduce manopera şi consumul de materiale.

De aici rezultă că odată cu proiectarea modelului se proiectează întregul proces tehnologic de formare şi turnare, alegându-se soluţia care asigură obţinerea unei piese corespunzătoare tuturor cerinţelor tehnice şi economice.

Pentru una şi aceeaşi piesă, pot fi analizate mai multe soluţii pentru formarea şi turnarea ei. Dintre acestea se alege soluţia cea mai sigură din punct de vedere tehnic care poate duce la obţinerea unei piese de calitate. Astfel, pentru piesa din figura 1.2., poate fi aleasă ca suprafaţă de separaţie una din posibilităţile prezentate în figura 1.3. a, b, c, d.

Dezavantajul suprafeţelor de separaţie din figura 1.3. a, b, c, d, este că poate să apară o posibilă deplasare a semiformelor una faţă de alta, deplasare care duce la obţinerea unor piese dezaxate (excentrice) ca în figura 1.4. a, b, c, d.

Fig 1.2 Piesă cu butuc

Fig.1.3 Posibilităţi de stabilire a suprafeţei de separaţie

a-prin axa de simetrie; b-deasupra flanşei; c-prin flanşă; d-sub flanşă

Fig. 1.4. Deplasările formei în suprafaţa de separaţie.

a- deplasarea în planul de simetrie; b- deplasarea pârtii superioare;

c- deplasarea în planul flanşei; d- deplasarea părţii inferioare.

De asemeni pot avea loc scurgeri de aliaj lichid prin suprafeţe de separaţie care pot provoca fie rebutarea piesei, fie obţinerea unor piese cu bavuri, fie accidente de muncă.

Dacă pentru piesa din figura 1.2., se alege ca suprafaţă de separaţie soluţia din figura 1.5., se evită dezavantajele din figura 1.4., formarea cavităţii realizându-se numai în semiforma inferioară (fig. 1.6.).

Soluţiile prezentate pentru stabilirea suprafeţei de separaţie nu sunt singurele posibile. Ele sunt dictate de configuraţia formei şi de multitudinea aspectelor tehnologice care apar la stabilirea proceselor de obţinere a pieselor prin turnare.

cursul intreg pe semestrul 2, pentru anul 3 metalurgie, promotia cu 4 ani