probator de un tip deosebit reprezentând constatarea sau opinia unui specialist într-un domeniu anumit de cunoastere, în scopul elucidarii unor probleme controversate sau litigioase în fata unor organe judiciare sau a partenerilor unui contract economic.
Caracterul complex si special al unor probleme pe care organele judiciare le au de solutionat obliga la consultarea în masura tot mai mare a opiniei specialistilor în diverse domenii si explica însemnatatea deosebita atribuita mijloacelor de proba în stabilirea realitatii faptelor.
În ansamblul acestora, expertiza reprezinta acel mijloc de proba prin care, în baza unei cercetari metodice folosind procedee stiintifice, expertul aduce la cunostinta organului care l-a împuternicit concluzii motivate stiintific cu privire la faptele pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte specializate.'1
Progresul rapid al stiintei si tehnicii, înregistrat mai ales în ultimele decenii, a asigurat o expansiune fara precedent a expertizei, întâlnita în prezent în aproape toate domeniile activitatii omenesti. Necesitatea sa este impusa de dezideratul prezentarii unor probe concludente în fata organelor judiciare, a organismelor arbitrajului comercial international sau operatorilor economici, care sa asigure adoptarea de catre acestia a unor hotarâri juste.
1 E. Mihuleac, Expertiza judiciara, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1971
Expertiza calitatii marfurilor
Expertiza este considerata ca fiind necesara numai în acele cazuri în care se pot da interpretari diferite unor probleme pentru a caror solutionare sunt necesare cunostinte de o deosebita competenta tehnica, economica, medicala etc. Ea constituie un mijloc de proba prin care, în baza unei activitati de cercetare desfasurata prin folosirea unor metode stiintifice, expertul aduce la cunostinta organului interesat concluzii motivate stiintific cu privire la faptele pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte de specialitate. Importanta ce se acorda în prezent expertizei poate fi evidentiata, printre altele, de faptul ca legiuitorul prevede obligativitatea recurgerii la expertize în anumite situatii, prin înfiintarea unor institutii statale cu atributii în acest domeniu, precum si de selectionarea expertilor dintre specialistii cu cea mai înalta calificare.
Cu toata importanta atribuita în prezent expertizei, trebuie totusi mentionat ca opinia expertului nu are o forta probanta absoluta, fiind supusa liberei aprecieri a organului judiciar, pe care îl ajuta sa-si formeze o opinie proprie. Prin urmare, expertiza nu este hotarâtoare în rezolvarea unei cauze, organul judiciar nefiind obligat sa formuleze o decizie fundamentata numai pe opinia expertului.
Notiunea de „expertiza", care deriva de la cuvântul latinesc „experior" (a încerca, a proba) si „expertus", având semnificatia activitatii de cercetare a unei probleme de catre un specialist, este întâlnita, în general, în limba multor popoare sub aceeasi denumire (în limba franceza - expertise, rusa - ekspertiza etc). Uneori, ea poate fi însa desemnata prin mai multi termeni, precum proba prin rapoarte de experti, proba prin experti sau rapoarte de experti.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
