1.1 Obiectul merceologiei
Etimologia cuvântului “merceologie” provine de la cuvântul
merx (limba latină) – marfă
logos (limba greacă) – ştiinţă
şi are ca obiect de studiu proprietăţile mărfurilor care le conferă utilitate respectiv calitate,
realizată în strânsă corelaţie cu cerinţele pieţei, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor în
condiţii de eficienţă economică.
Bunurile pe care le foloseşte omul modern sunt din cele mai diferite şi satisfac trebuinţe
atât de ordin prim fiziologic cît şi trebuinţe superioare legate de trăiri sentimentale provocate de
acte de cultură sau produse ale acestora.
Obiectul merceologie a evoluat continuu, în formă şi conţinut, o dată cu dezvoltarea
producţiei şi comerţului, dar esenţa lui s-a menţinut constantă. Datorită caracterului complex şi
dinamic al calităţii, merceologia studiază produsele din punct de vedere tehnic, economic şi
social, dând naştere celor trei funcţii de bază inseparabile şi aflate într-o strânsă interdependenţă;
- funcţia tehnică
- funcţia economică
- funcţia socială
Funcţia tehnică al mărfurilor presupune cunoaşterea temeinică a principalelor
proprietăţi, ale produselor finite, precum şi a modului de reflectare în nivelul calităţii a factorilor
care acţionează în sfera producţiei (materii prime, operaţii de obţinere, etc.) şi a celor care le
influenţează din domeniul comerţului (ambalare, transport, depozitare).
Alegerea variantelor optime de produs, după modul de corelare a principalelor cerinţe de calitate,
solicitate de consumatori prin testele de marketing reprezintă esenţa acestei funcţii.
Funcţia economică, derivă din necesitatea studierii implicaţiilor de natură economică a
nivelului calităţii produselor şi serviciilor la producător (cheltuieli de producţie) şi la beneficiar
(cheltuieli de funcţionare, întreţinere, reparaţii, etc.) pentru creşterea gradului de competitivitate
pe piaţă.
În cadrul acestei funcţii , un loc important îl ocupă problemele legate de optimizarea
calităţii mărfurilor în funcţie de costurile de fabricaţie, cheltuielile de comercializare şi utilizare (
la produsele de folosinţă medie şi îndelungată) pentru realizarea de produse utile şi rentabile
(gestiunea calităţii).
Funcţia socială, constă în aplicarea în practică a cunoştinţelor referitoare la proprietăţile
care determină o anumită relaţie ce apare în sfera consumului anumitor produse noi, la protecţia
consumatorului şi a mediului ambiant de acţiunea nocivă a unor produse,precum şi a altor aspecte
de natură social-economică.
Cunoaşterea efectelor sociale ale mărfurilor presupune cunoaşterea unor priorităţi care
influenţează direct sau indirect starea de sănătate a oamenilor, nivelul de cultură şi civilizaţie,
precum şi gradul de poluare al mediului înconjurător, care se repercutează mai devreme sau mai
târziu asupra calităţii vieţii.
1.1.2.Caracterul multilateral al merceologiei
Merceologia studiază fenomene şi probleme specifice sortimentelor de mărfuri, pe tot
circuitul tehnic al acestora; producător- comerţ – consumator – mediu ambiant.
Printre acestea figurează cele referitoare la clasificarea , codificarea, standardizarea, omologarea,
recepţia calitativă şi cantitativă a mărfurilor, păstrarea, transportul şi urmărirea modului de
comportare la utilizator.
Merceologia studiază mărfurile în sfera circulaţiei economice, în toate etapele logistice ale
acesteia, între care se stabileşte un circuit informaţional , dus şi întors privind evoluţia în timp şi
spaţiu a calităţii şi a gamei sortimentale.
Funcţia calităţii în cadrul managementului întreprinderilor este indispensabilă. Aceasta
împreună cu cea de marketing, financiară şi altele, pot asigura un grad superior de competitivitate
produselor şi serviciilor, în cadrul concurenţei specifice economiei de piaţă, dacă sunt folosite
după criteriile ştiinţei conducerii întreprinderilor.
Merceologia poate avea pretenţia de a fi purtătoarea de cuvânt a consumatorului, având o
specializare necesară pentru un limbaj comun cu industria, dar şi cu nivelul atins de masa mare a
consumatorilor precum şi limitele superioare a performanţelor ce se încadrează cererii care a
trecut prin faza dorinţelor având la bază trebuinţe obiective legate de echilibrul individ-mediu.
Caracterul multilateral al merceologiei se relevă şi din legăturile ei cu alte discipline ,
precum ar fi : ştiinţele naturii, fizica, chimia, biologia, care asigură cunoaşterea şi caracterizarea
mărfurilor. Geografia este importantă pentru aprecierea aspectelor de circulaţie precum şi asupra
influenţei factorilor de mediu (condiţii naturale, tradiţie de producţie) asupra calităţii şi
autenticităţii produselor.
Tehnologia este premergătoare merceologiei, atât ca ramură ştiinţifică din care
merceologia s-a desprins cît şi în privinţa produselor, care sunt preluate după ce acestea au fost
realizate, merceologiei revenindu-i sarcina de a asigura condiţiile de circulaţie şi de realizare a lor
ca mărfuri pe piaţă.
Contabilitatea, care oglindeşte fidel modificările patrimoniului ca şi relaţia capitalului,
foloseşte informaţii merceologice asupra evaluărilor costurilor de circulaţie legate de pierderile
normale de produs (perisabilităţi) precum şi înregistrării corecte a mărfurilor pe sortimente de
calitate. De aici decurge şi responsabilitatea tehnicilor merceologice şi acurateţea informaţiilor,
garanţia pe un anumit nivel de precizie.
Conţinutul disciplinelor din domeniul ştiinţei dreptului, implică merceologia în special în
formularea obligaţiilor contractuale privind gestiunea calităţii şi protecţia la consumator, de
informare şi de garanţie a nivelului utilităţii corect apreciat şi interpretat.
1.1.3. Perspectivele merceologiei
Merceologia a apărut ca disciplină în ţara noastră odată cu înfiinţarea primelor şcoli
comerciale (Bucureşti – 1864 şi Galaţi 1865), iar primele cărţi sunt elaborate de M.Mălian (1879)
şi Arsenie Vlaicu (1895).
Denumirea disciplinei a cunoscut diverse modificări: ”Cunoaşterea mărfurilor”,
”Cunoaşterea produselor comerciale din ţară şi a celor mai principale din străinătate”,
”Productologia” (Studiul mărfurilor şi tehnologia lor) sau ”Mărfuri”.
Merceologia s-a dezvoltat continuu şi a pus bazele teoretice si metodologice, contribuind
astfel la înfiinţarea unei specializări de ”Merceologie” în cadrul Academiei de Studii Economice ,
între anii 1953 – 1975. În anul 1990 se reînfiinţează ca specializare în cadrul Facultăţii de Comerţ.
Aprecierea măsurii în care merceologia se integrează economiei moderne poate porni de
la analiza cauzelor care au generat-o şi a măsurii în care acestea acţionează şi acum. Necesitatea
cunoaşterii mărfurilor a apărut odată cu distanţarea comerţului de producător şi formarea
sortimentului comercial pe reţelele de circulaţie, care impune cunoştinţe solide asupra obiectului
comerţului, marfa. Acest fenomen se adânceşte continuu deci prezenţa specialistului în mărfuri
este necesară în continuare pentru majoritatea produselor destinate consumului.
Acumularea de date, clasificarea şi ordonarea lor în legătură directă cu utilitatea finală,
este un argument pentru a susţine specialistul merceolog alături de lucrătorul de marketing şi a
creatorului de produse, inginer sau designer.
Evoluţia recentă a problemelor de calimetrie dovedesc că este necesară abordarea
multilaterală a produsului sub aspect utilitar, aspect care se găseşte cel mai corect echilibrat în
cadrul merceologiei.
Astfel merceologia furnizează date pentru activităţi comerciale cum ar fi:
- contractarea mărfurilor şi stabilirea condiţiilor de calitate;
- asigurarea respectării depozitării şi manipulării corecte;
- orientarea informării despre produse în vederea obţinerii utilităţilor pentru care au fost
create;
- îndrumarea şi evidenţierea corectă a produselor în mesajele publicitare, etc.
Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava
Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica
Specializarea: Economia comertului, turismului si serviciilor
Anul de studiu: I
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.