Sindromul de obstrucţie a bronhiilor
prezintă un complex de simptome şi semne caracteristice alterării mucoasei bronhiilor (prin înlocuirea epiteluilui ciliat, şi apoi plat secretor) şi ca rezultat îngustarea lumenului arborelui bronşic prin spasm muscular, edem inflamator şi secreţie abundentă a sputei, provocate de factori variaţi (infecţioşi, mecanici, chimici, alergici)
Patogenia
Ca urmare a acţiunii factorilor patogeni are loc inflamaţia mucoasei arborelui bronşic – se produce un aflux abundent de sânge, exudaţie, edem al micoasei, spasmul musculaturii netede şi hipersecreţia – toate duc la dereglarea funcţiei de evacuare şi apariţia sindromului de obstrucţie a bronhiilor.
Tabloul clinic clasic al SOB
Se manifestă prin lezarea difuză răspândită a arborelui bronşic şi în lezarea bronhiilor de calibru mic şi a bronhiolelor.
Frecvent sindromul obstrucţiei bronşice aduce la dezvoltarea sindromului de mărire a volumului de aer din plămâni (numit hiperpneumatizare pulmonară) şi la emfizem pulmonar.
Totalitatea simptomelor în SOB
Interogatoriul.
Bolnavii acuză :
-tuse periodică sau permanentă, sub formă de accese; uscată sau productivă, cu eliminarea sputei;
-dispnee expiratorie, care în unele cazuri se poate manifesta prin accese de sufocare;
Examenul Obiectiv
La inspecţia generală -Poate fi cianoză difuză
La inspecţia cutiei toracice:
• Mărirea frecvenţei mişcărilor rspiratorii (dispnee)
Dacă se dezvoltă sindromul de hiperpneumatizare pulmonară:
• Cutia toracică devine emfizematoasă (formă de butoi)
Palparea cutiei toracice
• Freamătul vocal în SOB rămâne neschimbat (se transmite nemodificat); însă dacă SOB se complică cu sindromul de hiperpneumatizare pulmonară, freamătul vocal diminuiază uniform pe porţiuni simetrice ale cutiei toracice.
Percuţia CT
• Se determină sunet pulmonar clar (nemodificat) în SOB necomplicat
• În SOB, complicat cu sindromul de hiperpneumatizare pulmonară – hipersonoritate (sunet cu sonoritate mărită).
Auscultaţia plămânilor
• Zgomotul respirator de bază - Respiraţie aspră
• Zgomote respiratorii supraadăugate:
- raluri de diferite tipuri: uscate (sibilante şi ronflante), umede: buloase mari, medii şi mici în dependenţă de calibrul bronhiilor lezate şi de prezenţa exudatului respectiv în lumen
Bronhofonia
fără modificări sau uniform diminuată în hiperpneumatizare pulmonară
Bronşitele
Inflamaţia acută sau cronică a mucoasei bronhiilor, care provoacă tulburări de secreţie, permiabilitate şi sensibilitate a arborelui bronşic
Clasificarea bronşitelor
După evoluţia clinică:
1. Acută
2. Cronică
După etiologie:
1. Virală
2. Bacteriană
3. Alergică
4. În urma acţiunii patogene a factorilor chimici (acizi, formalină, alţi iritanţi) sau fizici (aer rece sau fierbinte).
După răspândire:
1. Segmentară
2. Difuză
După localizarea preponderentă:
1. Traheobronşită (afectarea traheii şi a bronhiilor de calibru mare)
2. Bronşită propriu-zisă (bronhiile de calibru mare şi mediu)
3. Bronşiolită (bronhiilor de calibru mic şi bronşilolele)
După gradul de lezare a peretelui bronhiilor:
1. Superficială
2. Profundă (panbronşită)
După caracterul sputei:
1. Catarală
2. Muco-purulentă
3. Purulentă
4. Hemoragică
5. Necrotică
După indicii funcţionali:
1. Neobstructivă
2. Obstructivă
După tabloul clinic Bronşitele cronice se clasifică în:
1. BC simplă
2. BC muco-purulentă
3. BC obstructivă
4. BC astmatiformă
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.